Gestul unui tânăr vânzător de fructe, care şi-a dat foc în Tunisia într-un moment de disperare, pare să fi devenit declanşatorul unei serii de proteste care au căpătat amploare si cuprind tot mai multe ţări afectate de sărăcie şi corupţie din nordul Africii şi Orientul Mijlociu.

Modul în care au izbucnit protestele, pe rând, în ţările din zonă - Tunisia, Algeria, Egipt, Yemen, Liban sau Iordania - aminteşte, cel puţin aparent, de "efectul de domino" invocat în perioada căderii regimurilor comuniste din Europa de Est, în 1989.

Ţări din regiune, cu populaţie tânără aflată în creştere numerică rapidă, suferă din cauza majorării preţurilor la alimente şi a ratelor ridicate ale şomajului, dar şi din cauza lipsei cronice de reprezentare politică, în condiţiile unor regimuri autoritare, în unele cazuri consolidate de-a lungul a zeci de ani.

Protestele din Tunisia l-au obligat să fugă din ţară pe preşedintele Zine El Abidine Ben Ali, aflat la putere de 23 de ani şi deţinător al unei averi fabuloase, confirmate cu puţin timp în urmă de telegrame diplomatice americane, dezvăluite de WikiLeaks. Imaginile cu protestatarii care au jefuit palatele opulente ale elitei politice tunisiene au devenit simbolice pentru "revoluţia iasomiei", fiind preluate de mijloacele de informare din întreaga lume şi amintind de imaginile revoluţiei din România.

Cele mai ample proteste au însă loc în Egipt, una dintre cele mai stabile ţări din regiune, aliat apropiat al Statelor Unite şi primul stat arab care a recunoscut Israelul. Preşedintele Hosni Mubarak, în vârstă de 82 de ani, conduce ţara cu mână de fier de aproape 30 de ani, reuşind să supravieţuiască după trei tentative de atentat. El nu a precizat până acum dacă va candida pentru un nou mandat la alegerile din septembrie, existând speculaţii privind posibilitatea unei succesiuni a put