Voi aţi înţeles ce caută Elena Băsescu (EBA) în Parlamentul Europei (PE), căci din câte ştiu eu acolo nu-s nici mall-uri, nici cafenele de fiţe? Nu că restul europarlamentarilor români ar fi mai breji (vezi cazurile Gigi Becali şi Vadim Tudor), dar parcă încearcă să păstreze cât de cât aparenţele, să nu se facă de bahtalo, cum zice un ţigan simpatic de la mine din cartier.

Elena Băsescu nu are însă astfel de preocupări, nu pare să îi pese că prin acţiunile pe care le organizează provoacă zâmbete, ca să nu zic hohote de râs. Nu, EBA îi dă înainte, dorind parcă să le demonstreze tuturor că poate atinge culmea penibilului şi de trei ori pe zi. Îmbucurător este, totuşi, că EBA îşi dozează efortul şi face boacăne mediatice doar o dată la 2-3 luni. Dezolant este însă că Elena Băsescu are un fetiş faţă de actul cultural, pentru că, în aproape toate discursurile ei din Parlamentul European, abordează teme care includ arta, poezia şi, cine ştie, mâine-poimâine, sculptura şi teatrul.

La cel mai recent eveniment organizat în PE, Elena Băsescu a evocat memoria poetului basarabean Alexei Mateevici, decedat în 1917, la Chişinău, la vârsta de 29 de ani. Toate bune şi frumoase, până când EBA s-a apucat să o ardă la modul patriotard, să se dea rănită iremediabil în orgoliu de soarta basarabenilor despărţiţi de ţara mamă, România. Şi EBA a început să recite o poezie de Alexei Mateevici, mai exact o strofă, citez: "Limba noastră-i foc ce arde/ Într-un neam ce fără veste/ S-a trezit din somn de moarte/ Ca viteazul din poveste".

Taman EBA, care a inventat alt plural pentru "succes" s-a apucat să ţină predici despre poeţii reprezentativi, care au părăsit această lume înainte să apuce să scrie măcar un sfert din ceea ce aveau de spus. Voi aţi înţeles ce caută Elena Băsescu (EBA) în Parlamentul Europei (PE), căci din câte ştiu eu acolo nu-s nici mall-uri, nici cafenele