Surorile Brönte refuză categoric să iasă din scenă, au altoit romanul gotic, revitalizat în fiecare perioadă din elemente recombinate şi reinventate constant: un castel sau conac, o familie aristocratică trăindu-şi declinul în singurătate, oamenii intraţi în istoria familiei cu folos sau aducător de catastrofe (menajeră, guvernantă sau grădinar), pasiuni devastatoare şi mai ales un secret tenebros ce iese la lumină, după ce aduce nenorocire şi distrugere. Oare nu este desuetă ori chiar anacronică o asemenea proză? Nu, cum o dovedeşte succesul de care se bucură o debutantă, Diane Setterfield, al cărei roman "A treisprezecea poveste" a declanşat o licitaţie între edituri înainte ca manuscrisul să fie definitivat, iar suma pusă în joc nu a fost modestă. De atunci, a devenit bestseller, tradus şi publicat în nu se mai ştie câte ţări. Vocea aleasă ca să spună povestea este cea a unei tinere librărese, obişnuite de timpuriu cu o stare de tristeţe, cu sentimentul că îi lipseşte ceva din ea însăşi, ea află întâmplător că a avut o soră geamănă care a murit chiar în ziua în care s-au născut. Margaret este o fiinţă ciudată: o pasionează literatura secolului al XIX-lea, scrie biografii ale unor autori minori şi se menţine mereu într-o zonă de umbră. O scrisoare aduce o ruptură în viaţa ei dominată de rutină: scriitoarea contemporană cea mai iubită de citiori, Vida Winter, îi cere să-i scrie biografia. Nimeni nu ştia nimic despre ea, venea parcă de nicăieri. Publicase cândva un volum intitulat "A treisprezecea poveste", compus din douăsprezece povestiri şi toţi cititorii aşteptau să afle misterul, mai ales că volumul a fost retras foarte repede după ce a fost pus în vânzare. Decenii întregi Vida Winter se amuzase derutând pe ziariştii care încercau să obţină de la ea povestea adevărată a vieţii ei, inventând pentru fiecare altă poveste. Dar acum doreşte ea să se destăinuie şi o a