Am intrat deja în rutină. Joi sau vineri, cumpărături! Pentru mine, care stau acasă. Pentru cei care muncesc până vineri seara, cumpărăturile se fac sâmbătă dimineaţă. Asta în cazul în care nu muncesc şi sâmbăta! Ori cum, cele mai bune cumpărături se fac vineri după-amiază, după părerea mea. E drept că sâmbătă şi duminică produsele sunt mai proaspete dar sunt mai scumpe. Cum treci de vineri, cresc preţurile la unele produse chiar la dublu! Dacă vineri cumperi trei sau patru legături de pătrunjel la un leu, sâmbătă şi duminică nu găseşti sub un leu legătura! De parcă cei care le vând nu le-au luat de la fermele din jurul oraşului, cu acelaşi preţ. Să nu mai vorbim de faptul că dintr-o legătură mare, se fac 15-20 de legături, crescând preţul chiar şi de zece ori la vânzare. Mă rog! Este piaţă liberă la jecmăneală! Aşa se zice! Dar, tare aş mai da un iureş printre vânzători, dacă aş avea o putere, şi mai ales printre misiţi. Ce aş mai verifica autorizaţiile din care rezultă că cei care vând sunt producători şi cât îi costă pe unii…

Un domn, care mergea alături de mine spre ieşire, m-a auzit bombănind şi mi-a zis: ”Dar, e piaţă liberă! E democraţie! Suntem originali! Ne ascundem după cuvinte ca: balcanici, aşa este la noi etc. şi ne consolăm şi aşteptăm să facă ceva, cineva. Cine? Dacă nu vă supăraţi, am să vă însoţesc şi să vedeţi care-i mersul!” L-am însoţit şi împreună am luat mai bine seama la ce se întâmplă în jur. De cum am avansat, ne-au luat în primire fructele. Mai precis merele! Duium! Zeci de tarabe pline ochi cu mere de toate soiurile, de toate mărimile. Merarii au luat caimacul cartofarilor şi pe al celor cu produse aduse din ”afară”.

Am luat la ochi cartonaşele care afişează preţurile. Cele cu preţ de 1 leu şi 1,50 lei sunt puţine. Cu 2,50 lei sunt multe, dar majoritatea la mere! La celelalte produse, cele din care se poate găti o mân