Discursul populist - forma contemporana a totalitarismului - capata din ce in ce mai multa audienta si, ce-i grav, pare a fi imbratisat de intreg spectrul politic. Partide populist-totalitare clasice (Romania Mare) revin pe scena politica, altele noi sint pe cale sa apara. Istoria ne spune ca perioadele de criza fertilizeaza astfel de orientari. "Tirania nu provoaca revolta multimii. Rezultatul e altul: publicul se obisnuieste, devine indiferent, uita ideile cu care era familiarizat. Trecerea timpului nu slabeste guvernele absolute, le intareste. Masa uita, rabda cu din ce in ce mai multa usurinta, pentru ca din ce in ce mai mult se obisnuieste, nu-i pasa. Opinia publica - celebra opinie publica, intii imboldul, apoi speranta democratiilor - nu rastoarna dictaturile, le sustine. Cind nu poti sa-ti exprimi liber si deschis gindurile, cind aceasta lipsa de libertate e aprobata de opinia publica, libertatea de gindire ea insasi inceteaza de a mai exista". Asa scria Nicolae Steinhardt (Guvernul autoritar, Libertatea, 20 iunie 1937). Cit de bine a prevazut avatarul societatii romanesti sub comunism! Incetul cu incetul, oamenii s-au obisnuit. Elitele vechii societati au pierit prin puscarii sau la Canal ori au fost marginalizate. Iar altele nu au mai aparut (de fapt, sa fim sinceri: din cele 11 milioane de romani, citi erau inainte de razboi, doar citeva zeci de mii sau, hai, sute de mii erau "occidentalizati"). "Fenomenul Pitesti" s-a petrecut intr-o forma atenuata si lenta la nivelul intregii tari. O muncitorime puternica nu a existat. Orasele s-au umplut de fiii fostilor tarani-proprietari, fii care, nefiind inca nici ciine, nici ogar, nu aveau capacitatea sa reziste sau, vai, sa se opuna noului regim. Isi cautau de tineretea lor, caci tinetea isi cere drepturile oriunde ai fi, si aveau in spate spectrul parintilor, care traiau la limita subzistentei in CAP-uri, GAS-uri