Multe sunt prevederile care nasc controverse in noul Cod al Muncii. In mod paradoxal, statul nu mai are rol de mediator intre patronate si sindicate, transformandu-se in patronul haituit care are nevoie de o solutie salvatoare. Evident, totul sub presiunea timpului.

Partnenerii sociali, patronatele si sindicatele, se opun adoptarii noii legi care va reglementa piata muncii. Sunt prea multe motivele care fac ca cele doua entitati juridice sa nu fie de acord cu adoptarea acestui nou Cod. Multi angajati nu-l vor mai simti pe angajator ca pe un partener ci ca pe un individ ostil care pandeste la coltul corpului de birou. Or, tocmai asta vor sa evite atat patronatele cat si sindicatele.

Statul roman, insa, doreste modernizarea structurilor componente. Un stat flexibil cu o legislatie adaptata la cerintele spatiului european. Intrebarea, care se pune, este de ce atata graba si de ce ministrul Botis nu are rabdare? Sau de ce nici macar nu este dispus sa asculte parerile opiniei publice?

Raspunsul cred ca il cunoaste toata lumea. Pentru ca la Bucuresti se afla FMI. Iar acest organism vrea garantii clare ca restructurarile printre angajatii bugetari vor avea loc conform calendarului deja structurat.

In lipsa acestor garantii vitale, transele financiare de la organismele internationale nu vor mai sosi in Romania. Dupa cum ne-a obisnuit Executivul, toate pseudo-reformele in Romania se fac sub presiunea timpului si a deficitului bugetar.

Guvernul este deja patit, iar acum sufla si-n iaurt. Legea care reglementeaza drepturile angajatilor in acest moment este mult prea permisiva cu acestia. Prea multe drepturi pentru un stat atat de sarac si lipsit de idei.

Conform acestor prevederi legale, oricine merge in justitie are toate sansele sa obtina sentinte favorabile in fata reclamatului stat roman. Sunt atatea de