După o zi cu balene şi o noapte cu vise despre Moby Dick, sosim dimineaţa în minunatul Ketchikan, un orăşel rustic din sudul Alaskăi, un orăşel deloc liniştit!
Agitat, industrial, asaltat de mii de turişti. Ketchikan, pe insula Revillagigedo, loc cunoscut pentru extraordinara artă nativă, pentru somoni (chiar este considerat „capitala somonului din lume”) şi pentru multe alte lucruri pe care le vom descoperi treptat.
Creek Street, principala stradă din centrul oraşului, şi cea mai populară zonă turistică se află aproape de locul unde este ancorat vasul. Nici nu am ajuns bine, că Alina şi începe să turuie că nu trebuie să ratăm Totem Heritage Center, muzeu în care este expusă cea mai mare colecţie de totemuri autentice din lume, plus un tezaur cu artefacte vechi ale diferitelor culturi native din Alaska. O uimesc răspunzându-i că mai întâi ne trebuie o... iniţiere în simbolistica „totemului atabaskan”! „Alina, trebuie să ştii, de exemplu, că mâinile adunate pe piept simbolizează ocrotirea acordată celor care locuiesc aici.” N-am încotro şi începem descoperirea oraşului cu arta nativă. Totemuri de diferite vârste, unele chiar de sute de ani, care trasează evenimente importante din viaţa indienilor, poveşti vesele şi triste, în care „omul alb” este nelipsit. Şi în zilele noastre se sculptează totemuri. Indienii Tlingit sculptează „Totem poles” - acei stâlpi precum columnele, decoraţi cu figuri cioplite.
Farmec
Ketchikan este un oraş de mineri şi pescari. Şi aici se perindă „legenda” conform căreia, în 1870, un inginer minier din Sticka, văzând aurul adus de şeful tribului Auk Tlingit, i-a trimis pe Juneau şi Harris să investigheze locul care azi se numeste Gold Creek. Au găsit mult aur în Snow Slide Gulch şi astfel... a început goana după aur!
Mai avem multe de văzut, mai ales că aflăm că vom sta ceva pe aici (una, două, trei zile,
