Î.În prezent, îmi caut un nou loc de muncă, fapt pentru care am aplicat la mai multe companii. În urma trimiterii CV-ului, am fost chemat la câteva interviuri, trei la număr, dar toate mi s-au părut total diferite. Un recrutor s-a axat pe studiile mele, altul pe elementele scrise în CV, iar ultimul s-a axat pe activitatea mea din facultate, întrebându-mă „ce materie ţi-a plăcut cel mai mult?". Întrebări care mi se par neconcludente. Cum ar trebui să reacţionez în asemenea situaţii?

R.Chiar dacă aţi aplicat pentru aceeaşi poziţie la mai multe companii, modul de desfăşurare a interviului şi întrebările ce vi se adresează pot fi foarte diferite de la o companie la alta. Prin intermediul interviului, recrutorul urmăreşte să obţină o serie de informaţii pe baza cărora să poată evalua compatibilitatea candidatului cu cerinţele stabilite de angajator pentru poziţia aflată în recrutare. În plus, interviul trebuie să „îmbrace" forma unui dialog constructiv pentru ambele părţi.

Tehnica prin care recrutorul abordează acest dialog depinde de stilul de lucru, dar şi de nivelul său de experienţă. Astfel, aducerea în prim-planul discuţiei a unor elemente cum ar fi studiile efectuate sau experienţa profesională, care oricum sunt detaliate în CV, deşi poate părea inutilă şi deranjantă pentru candidat, pentru recrutor poate avea relevanţă. Printr-o astfel de discuţie, recrutorul vă poate aprecia abilităţile de comunicare şi de prezentare.

De asemenea, solicitarea de a menţiona care a fost materia preferată studiată în facultate îi poate furniza recrutorului informaţii despre aria intereselor şi preocupărilor ştiinţifice ale candidatului, dar poate foarte bine să fie doar o întrebare care să mute discuţia într-o altă zonă. În cazul poziţiilor care presupun un factor de stres mai mare, recrutorul poate conduce discuţia astfel încât prin răspunsurile primite la întreb