Protestele egiptenilor contra regimului Mubarak continuă, armată şi tancuri amplasate pe străzi, decretarea stării de urgenţă. Opoziţia vrea negocieri, Mubarak vrea să rămână. Unda de şoc a revoltei egiptene produce cutremure până pe Wall Street şi securitatea navigaţiei prin Canalul Suez a dus la inflamarea preţului petrolului.

Tranziţia puterii la Cairo pare inevitabilă, dar succesiunea controlată încercată de preşedintele Hosni Mubarak s-ar putea să eşueze. Instalând doi militari în posturile de vicepreşedinte şi de prim-ministru, Mubarak încearcă menţinerea controlului, cedând însă o imensă putere armatei. Mulţi analişti vorbesc de o „autolovitură de stat". Numirea ca vice-preşedinte a şefului serviciilor secrete, generalul Omar Suleiman reface tradiţia politică egipteană, care de la lovitura de stat contra regelui Faruk, în 1952 (dată de Mişcarea ofiţerilor liberi), a avut la putere militari - Neghib, Nasser, Sadat, Mubarak - şi vicepreşedinţi care succedau preşedinţilor. De atunci, armata este pivotul regimului. Fiecare preşedinte ştia că poate conta pe „Marea mută", loială şi puternică.

Aterizare forţată

Evenimentele din ultima săptămână l-au constrâns pe Rais să aleagă această cale. Mubarak plăteşte nemulţu¬mirea militarilor pentru că a încercat să transforme regimul în sens dinastic, pregătind succesiunea pentru fiul său, Gamal.

Venit la putere în 1981 în aplauzele egiptenilor, preşedintele Hosni Mubarak este respins astăzi pentru că a refuzat schimbarea. Din ce în ce mai criticat, mizează totul pe susţinerea riscantă a armatei, deşi mulţimea cere fără încetare plecarea sa. Susţinerea armatei i-a permis păstrarea puterii aproape trei decenii. Acum, aceeaşi armată va decide viitorul Egiptului.

Născut în 1928, Hosni Mubarak a studiat la Academia militară, unde s-a specializat în aviaţie. În 1975 devine vice-preşedinte al Egiptului