Zoom 10-11 decembrie 1920. „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ anunţă tragicul eveniment produs în Senatul României. Timp de câteva zile ziarele au continuat să scrie despre starea răniţilor şi despre concluziile la care au ajuns anchetatorii. Imaginile de jos îl înfăţişează pe Max Goldstein în 1921, când a fost prins la graniţa cu Bulgaria, încercând să intre în ţară.

Atentatul cu bombă din Senatul României a avut loc într-o perioadă descrisă de istoria noastră drept una de mari reforme şi împliniri. Deşi evenimentul de la începutul lui decembrie 1920 a îngrozit opinia publică a timpului, astăzi aproape că nu se mai ştie nimic despre el.

Există o opinie generală, formată, ce-i drept, după Revoluţia din 1989, potrivit căreia primii ani de după Unirea din 1918 au reprezentat o perioadă de aur a României. Putem găsi, în mod evident, un sâmbure de adevăr în acest punct de vedere, dar de aici şi până la extazul privind împlinirile colective ale patriei, la care trăitorii acelei perioade au luat parte, e o cale lungă, foarte lungă; şi posibilă doar în discursul istoric.

Tocmai din acest motiv am ales să relatăm despre un eveniment care a şocat opinia publică a vremii, dar care a fost trecut sub tăcere de manuale sau folosit doar în direcţia condamnării comunismului: primul şi singurul atentat cu bombă în Senatul României. În plină perioadă reformatoare, la 8 decembrie 1920, la ora 14.30, când Senatul trebuia să-şi reia lucrările, a avut loc o explozie puternică, în urma căreia şi-au găsit sfârşitul epicopul greco-catolic Demetru Radu, ministrul Justiţiei, Dimitrie Greceanu, care a murit de septicemie câteva zile mai târziu, şi Spirea Gheorghiu, care a decedat, de asemenea, în zilele care au urmat, din cauza complicaţiilor survenite în urma exploziei.

Cum s-au petrecut evenimentele. Explozia a avut loc la ora 14.30, înainte de reînceperea şedinţei de ple