A fost educatoare, învăţătoare, profesoară în gimnaziu, iar acum predă discipline tehnice la Grupul Şcolar „Grigore Moisil" din Bistriţa, unde este responsabilă cu activităţile extraşcolare.

Tudorica Pampa sau Toto, cum o alintă cei dragi, Tudorica spune că a ajuns profesoară din întâmplare. Îşi dorea să devină inginer şi să lucreze într-o firmă. Ea a copilărit într-o familie simplă din satul Mocod alături de alţi 9 fraţi şi surori. De mică avea înclinaţii spre matematică, fizică şi tot ce înseamnă lucru practic. „Nu am fost un elev foarte bun, însă la materiile mele preferate, matematică şi fizică, am excelat", mărturiseşte profesoara. Încercând să-şi îndeplinească visul, a dat admitere la Politehnica din Cluj-Napoca, unde, la seral, a concurat cu alţi 21 de tineri pentru un loc. „În 1987, când am dat admitere la specializarea construcţii de maşini, Politehnica era foarte bine văzută, era ceva serios, de viitor", spune Tudorica. În timpul facultăţii a lucrat la o firmă de tricotaje din Bistriţa. „Îmi plac lucrurile făcute de mână. Şi la Sărbătoarea sarmalelor, organizată săptămâna trecută la noi la şcoală, unele prosoape puse pe mese erau cusute de mine", afirmă dăscăliţa. A absolvit Politehnica în 1992, într-o perioadă destul de tulbure pentru industrie. Erau concedieri şi nu şi-a găsit un post de inginer. Atunci o soluţie potrivită i s-a părut învăţământul şi nu a ales greşit. Fascinată de roboţi La materiile pe care le predă îi place că nu sunt plictisitoare, că mereu apare ceva nou, dar şi că la orice pas întâlneşte produse ale disciplinelor tehnice. „În orice lucru pe care-l ai în casă, fie că e vorba de mobilier sau de un aparat electrocasnic, fiecare are la bază o tehnică. Asta le-am explicat şi elevilor, iar ca să înţeleagă şi mai bine i-am dus într-o excursie la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Acolo au văzut roboţi industriali care efectua