Dematerializarea bunurilor culturale şi, în general, digitalizarea pun noi probleme artiştilor şi producătorilor. Industria muzicală şi cinematografică pierde anual miliarde de euro din cauza pirateriei: piesele muzicale şi filmele ajung de pe DVD sau CD direct în reţea, de unde sînt apoi preluate şi redistribuite fără ca nimeni să nu mai plătească nimic. Artiştii sînt astfel privaţi de drepturile de autor cuvenite iar casa de producţie vinde mai puţine discuri pentru că muzica circulă la liber. Tentative de reglementare există, însă ele nu reuşesc să ţină pasul cu tehnologia. Şi nici cu pofta oamenilor de a împărţi cu alţii un bun considerat al nimănui, deci al tuturor.

Franţa încearcă deja de cîţiva ani să se impună în Europa ca lider în lupta împotriva pirateriei şi a contrafacerii. Într-o bună măsură a şi reuşit, adoptînd o lege severă care sancţionează descărcarea ilegală de conţinut cultural. O instituţie a statului supraveghează transferurile de date din reţea şi-i pedepseşte, printr-un mecanism de „ripostă graduală“, pe utilizatorii de Internet care descarcă fişiere protejate de legea drepturilor de autor. Legea HAOPI a stîrnit numeroase controverse inclusiv în rîndul producătorilor de muzică şi/sau film pe care, teoretic, ar trebui să-i protejeze: mulţi consideră că legea îngrădeşte circulaţia operelor de artă şi, prin urmare, face mai mult rău decît bine.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBUn proces referitor la un (presupus) delict datînd de acum cinci ani stîrneşte în prezent şi mai multă vîlvă. Un tînăr de 25 de ani este acuzat de piraterie şi riscă trei ani de închisoare, 300.000 de euro amendă şi plata a şase milioane de euro despăgubiri către casele de producţie care s-au constituit în părţi civile. În 2005, Vincent Valade a creat sit