Apocalipsa lui padre Marginean e alcatuita din sonuri reci si calde, dar si din linii dulci si melodioase, ce se onduleaza, amestecindu-se intre ele, pentru a umple cu bucurie si durere retina si timpanul sufletului omenesc, cel pururi insetat de cunoasterea de sine si de Dumnezeu... Intr-o buna traditie vizionara ardeleneasca, daca nu chiar maramureseana, cu molcome si, totodata, nelinistitoare sonuri, din care se aude tipatul pasarilor ce strajuiesc infernul, pardosit mereu cu fapte si ginduri bune, isi articuleaza parintele Ioan Marginean (nascut in judetul Bistrita-Nasaud, nu departe de locurile unde au vazut lumina zilei citiva mari poeti ai neamului), versurile, pictind cu pana muiata in foc icoane in aerul cu dulci miresme ale serii, cu un ochi atent la peisajul interior bintuit de cai potcoviti cu clopote, dar si de femei cu sini ispititori ascunsi sub aripi, si cu celalalt ochi intors spre ziua de miine sau, mai bine zis, spre cea de apoi, unde Cel Preainalt masoara strigatul neputincios al omului, tinind in mina sa o cumpana aplecata de bataia usoara a vintului cunoasterii de sine si de Dumnezeu. Motto-ul sub care se deschide cel de-al treilea volum al sau, Anotimul din Patmos, aparut la Editura Brumar, la sfirsitul anului 2010, este desprins din Apocalipsa lui Ioan: "Eu, fratele vostru si impreuna cu voi partas la suferinta si la imparatia si la rabdarea in El, fost-am in insula ce se cheama Patmos, catre cuvintul si pentru marturia Lui. Am fost in Duh in zi de duminica si am auzit, in urma mea, glas mare de trimbita, care zicea: Ceea ce vezi, scrie in carte si trimite celor sapte biserici: La Efes, si la Smirna, si la Pergam si la Tiatria si la Sardes, si la Filadelfia, si la Laodiceea. Si m-am intors sa vad al cui e glasul acela care vorbea cu mine...". Ce inseamna sa fii "in Duh in zi de duminica"? Ce sa insemne altceva decit sa fii inspirat, ca sa perc