Înalt Preasfinţitul Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a acordat un amplu interviu ziarului „Adevărul", în luna mai a anului 2008. În rândurile de mai jos veţi afla câteva dintre opiniile înaltului ierarh, trecut între timp la cele veşnice, despre rezistenţa Bisericii în perioada comunistă, dar şi despre potenţialul Ortodoxiei româneşti de a contribui la schimbarea în bine a societății.
G.R.: Consideraţi că Biserica Ortodoxă Română ar trebui să lămurească public, printr-un document scris, acuzaţiile de „colaboraţionism" şi „pasivitate" în faţa acţiunilor regimului de dinainte de 1989?
B.A.: Dacă e vorba de „colaborare", fără să ignorăm derapajele sau cesiunile unuia sau altuia dintre clerici, e bine să ne amintim că Biserica a fost singura instituţie care, atât prin viu grai cât şi prin scrieri, a profesat deschis o altă doctrină decât cea oficială, singura care, sfidând legea, nu a folosit apelativul „tovarăşe", singura care nu s'a angajat, sub nici o formă, în „lupta de clasă" (la realizarea canalului Dunăre-Marea Neagră preoţii arestaţi au „colaborat" cu târnăcopul şi roaba, în timp ce preoţii rurali din libertate „colaborau" la prosperitatea colhozurilor CAP cu norma obligatorie de sapă şi coasă).
G.R: Găsiţi necesară implicarea mai activă a ierarhilor şi preoţilor în viaţa socială, având în vedere că deseori li se reproşează „discreţia" în această privinţă?
B.A.: La nivel general, al întregii Biserici Ortodoxe Române, pentru opera social-caritativă s-a cheltuit în 2007 suma de 37.000.000 lei, de care au beneficat 268.000 de persoane; dintre acestea, 93.000 copii din familii sărace şi din aşezăminte sociale bisericeşti, peste 17.000 persoane cu dizabilităţi (inclusiv cele infectate cu HIV/SIDA), 85.000 persoane vârstice. Exemplele pot continua, dar mă opresc aici.
G.R.: Este benefică sau nocivă,
