Declaraţiile oamenilor politici reuşesc să deruteze până la ameţeala totală omul de rând, iar modul cum mare parte din televiziuni ambalează ştirile are acelaşi efect. Să fii incapabil să simţi binele în care te scalzi sau răul în care te scufunzi (depinde de lumea în care te afli) e un semn clar că suferi de nesimţire acută, ceea ce devine îngrijorător. Analizând ultimele 48 de ore din punctul de vedere al informaţiilor receptate simţi cum te apucă o stare de vertij.
Ascultându-l pe premierul Emil Boc, prezent din nou la TVR, te simţi ruşinat de propria sărăcie şi înţelegi că te afli în această situaţie pentru că nu îţi place munca cinstită. Pe modelul 25.000 de euro de la Mircea Geoană, guvernul promite tinerilor tari în proiecte câte 10.000 de euro, prima condiţie rostită de premier fiind aceea ca banii să nu fie cheltuiţi în clubul Bamboo. Un lucru e sigur pentru Emil Boc, lucrurile merg în direcţia bună şi statul a fost croit pe măsura posibilităţilor.
Aflăm că ţara noastră va aloca, din bugetul Ministerului Afacerilor Externe de asistenţă pentru dezvoltare, un ajutor de 100.000 de euro pentru sprijinirea societăţii civile din Belarus. Altfel spus, nişte bani pentru opoziţia de la Minsk. Generos gest, democratic, care e privit cu maxim de antipatie de diplomaţia din Belarus.
La doar câteva zile după ce şeful misiunii Fondului Monetar Inter-naţional la Bucureşti, Jeffrey Franks, ne compara cu un mineralier ruginit, ministrul Ialomiţianu ne anunţă că FMI şi Comisia Europeană apreciază rezultatele foarte bune obţinute de ţara noastră. În fond totul este interpretare, iar rugina poate fi pitită sub un strat de fard.
În paralel, Antena 3 pune întrebări demne de o audienţă mai bună: "A început al treilea război mondial?", în timp ce prezintă nişte egipteni care se bat cu pietre. Cine să răspundă? Chiar şi aşa, un gând încolţeşte în mintea ta
