Într-o generaţie recunoscută prin faptul că îşi alege greşit valorile, tânărul şi-a găsit echilibrul în sport. A descoperit din întâmplare artele marţiale şi, în doi ani, a reuşit să îşi facă un nume la nivel mondial.

Florin Pop s-a născut şi a copilărit în Târgu-Mureş. „Copilăria mea a fost normală cu jocurile sociale tipice, «V-aţi ascunsea» sau «Flori, fete şi băieţi». Asta spre seară, pentru că în timpul zilei jucam fotbal sau tenis cu piciorul", îşi aminteşte Florin.

Tatăl lui, sportiv la rândul său, l-a îndrumat către sport. Aşa se face că a în clasa a V-a i s-a aprobat transferul la Şcoala de sport din Târgu-Mureş. „Mie îmi placea să fac sport, dar tata insista să mă ocup serios şi de şcoală. Nu pot spune că excelam la toate materiile, dar îmi plăcea mult istoria şi geografia. La astea eram bun", spune Florin

A descoperit artele marţiale, din greşeală

După absolvirea celor opt clase de gimnaziu, Florin a intrat la liceu. Nu a continuat cu Liceul Sportiv, ci a fost admis la Colegiul Agricol „Traian Săvulescu". Între timp, împreună cu un coleg, a mers pentru prima dată la un curs de Whu-Shu.

„Am fost la un curs la sala de sport a unui liceu şi, sincer, nu mi-a plăcut deloc. Apoi am văzut cum se mişcau băieţii şi mi-am spus că aş putea ajunge ca ei. Aşa am început serios antrenamentele. Eram în anul 2009", spune Florin.

După primele patru luni de antrenament, lui Florin i s-a ivit şansa de a se remarca. „Prima competiţie la care am participat a fost la Bucureşti. Am reuşit să ajung în finală, însă am fost învins, deci m-am ales doar cu argintul. N-aveam nici experienţă şi nici condiţie fizică foarte bună", spune Florin. Acolo a fost însă remarcat de Gombos Attila, care l-a luat să se antreneze separat alături de el.

După o pregătire intensă de încă trei luni a urmat o altă competiţie unde istoria s-a repetat. A fost învins