Firmele, liber-profesioniștii și contribuabilii persoane fizice din România pierd, anual, zeci sau chiar sute de milioane de ore pregătind dosare, completând formulare și așteptând la rând în fața ghișeelor.
Șerban Teodorescu și-a înființat în 2008 o firmă de peisagistică. Miza pe boomul imobiliar din suburbiile Capitalei, dar criza nu l-a ajutat deloc. Nu-și închipuia însă, pe vremea când își planifica afacerea, că și statul îi va pune bețe în roate. „Firma e mică, am doar trei angajați, muncitori. Așa că eu mă ocup de toate, de la negocierea cu clienții la supravegherea lucrărilor și de la contabilitate la formalități. Iarna mai merge, că nu avem aproape deloc de lucru, dar din primăvară până-n toamnă e frustrant să pierzi cam o zi pe săptămână cu birocrația“, se plânge el. „Cozi la administrația financiară, cozi la casa de sănătate, cozi la pensii. Hârțoage peste hârțoage, la șomaj, la inspecția muncii, la bancă. Iar când zici că se termină îți dai seama că mai e ceva de completat, mai e o declarație de depus, mai e un formular de ștampilat“, povestește întreprinzătorul.
De altfel, potrivit studiului Paying Taxes, realizat de Banca Mondială și PwC, România este pe un nedorit loc doi în lume în ceea ce privește numărul de proceduri birocratice pe care trebuie să le efectueze o firmă într-un an: nu mai puțin de 113, însumând 222 de ore. Doar Ucraina ne depășește, cu 135 de proceduri ori plăți, în timp ce în Uniunea Europeană nivelul maxim este atins în Slovacia și Polonia (cu 31, respectiv 29 de formalități pe an).
Pentru fiecare oră lucrată de un salariat, angajatorii români plăteau în total, la sfârșitul anului trecut, 15 lei. Înseamnă că numai costurile anuale cu forța de muncă angrenată în relația cu autoritățile statului sunt de peste 3.300 de lei pentru fiecare firmă. Se adaugă cheltuieli adiacente, cum ar fi transportul spre și de la ins
