Inspiraţi de revolta egiptenilor, peste 20.000 de manifestanţi antiguvernamentali, din Yemen, au protestat la Sanaa, în cadrul acţiunii numite de iniţiatori drept “Ziua furiei”, ţinta principală fiind preşedintele ţării Ali Abdullah Saleh.

Cum era şi de aşteptat, ei au cerut schimbarea actualului guvern. În acelaşi timp, ei au respins intenţia şefului statului de a încheia actualul mandat prezidenţial în 2013, ca o modalitate de a linişti conaţionalii nemulţumiţi de perpetuarea sa la putere.

Aidoma modului în care s-au derulat lucrurile la Cairo şi în capitala yemenită s-au adunat, în piaţa centrală, un număr la fel de mare de… susţinători – ai lui Ali Abdullah Saleh.

Manifestaţia opoziţiei yemenite, din 3 februarie a.c., este apreciată, de către organizatori, drept cea mai mare dintre cele derulate în ultimele două săptămâni.

Acţiunea organizată de opoziţie s-a desfăşurat fără incidente, în ordine şi a durat doar câteva ore. Jurnaliştii prezenţi la locul adunării populare au fost informaţi, de iniţiatori, că aceasta este doar începutul manifestării puternice a nemulţumirii populare.

Ce vroiau demonstranţii?

Reforme.

Radicale şi imediate.

Interesant este faptul că nu toţi manifestanţi doreau demisia preşedintelui. Acesta conduce ţara de 32 de ani, de o manieră care i-a permis să contracareze adecvat oponenţii. Dovadă fiind şi rapiditatea cu care a mobilizat un număr similar de sprijinitori. Semn că un consens ipotetic, între Ali Abdullah Saleh şi opoziţie, rămâne, cel puţin pentru moment, un vis frumos.

În mod neaşteptat, după ce manifestaţia opoziţiei s-a terminat şi demonstranţii au plecat acasă, peste o sută de studenţi au format un cerc, pe stradă, s-au aşezat pe caldarâm şi au început să cânte ceea ce, în România postdecembristă, în Piaţa Universităţii, suna cam aşa:

“Noi de aicea nu plecăm