Cristi Chivu este pe prima pagină a ziarelor din Italia. Nu pentru că ar fi făcut vreun meci mare pentru Inter, ci pentru că a bătut un adversar. Şocant, pentru toţi cei care îl cunosc, dar chiar s-a întâmplat. Cu un croşeu de dreapta aplicat, mişeleşte, pe la spate, internaţionalul român l-a culcat la pământ pe Rossi. Este adevărat că şi italianul a exagerat, în condiţiile în care, la câteva secunde după incident s-a ridicat de pe gazon, l-a înjurat de mama focului pe internaţionalul român şi căuta să se răzbune, dar un lucru este cert: Chivu a devenit un bătăuş.

Greu de spus ce l-a determinat pe Chivu să facă acest gest, ce i-a spus sau i-a făcut fundaşul de la Bari de l-a scos din minţi, dar contează prea puţin. Chiar şi acum, la mai bine de patru ani de la un celebru incident, lumea nu ştie cum, dacă sau de ce l-a înjurat Materazzi pe Zidane, ci doar că francezul l-a lovit. Italianul este victima, francezul este vinovatul. Aşa va fi şi în cazul lui Chivu care într-o secundă şi-a făcut praf o reputaţie construită în peste 15 ani de mult fotbal de calitate şi puţin cancan. Aceasta în ciuda scuzelor şi a ochilor înlăcrimaţi.

"E greu de explicat, mi-am pierdut luciditatea: sunt aici pentru că vreau să cer scuze lui Marco Rossi, cu fărâma de demnitate care mi-a mai rămas. Mă simt un om de rahat. Cer scuze tututor, persoanelor care au urmărit meciul şi mai ales fetiţelor mele care într-o zi vor vedea aceste imagini", a spus Chivu după meci, şi are dreptate. Scuzele adresate fetiţelor lui sunt justificate.

În fapt, Cristi Chivu ar fi trebuit să-şi ceară scuze de la toţi copiii care l-au văzut lovind cu pumnul şi pentru care fotbalistul român este un model. Aşa cum, cu siguranţă, este cazul multor copii din România care au ajuns, acum, să-şi vadă idolii în ipostaze şocante. Pentru că fotbalul românesc trăieşte acum prin Chivu şi Mutu, doar că ei nu tr