Sînt momente pe care iubitorul de teatru le aşteaptă ca pe cineva drag. O astfel de întîlnire se anunţa a fi cea de la Bulandra: Andrei Şerban, Cehov şi o distribuţie cu nume mari. Andrei Şerban, fost copil teribil al teatrului nostru, unul dintre puţinii români care nu s-au mulţumit doar cu talentul şi au reuşit să depăşească stadiul de „tînără speranţă“, confirmînd peste tot. Întîlnirile precedente dintre Şerban şi Cehov au fost adevărate ciocniri, ce au împărţit lumea teatrală şi publicul în tabere pătimaşe. Nimeni nu a rămas indiferent.

În spectacolul montat la Bulandra, lucrurile stau, de data asta, altfel. În caietul-program, regizorul declară că a dorit să aducă un omagiu spectacolului lui Peter Zadek. Menţionează printre producţiile cu acest text şi pe cele semnate de Gotchev şi Ascher. Am văzut-o doar pe ultima din listă. Spectacolul lui Tamás Ascher, de la Teatrul „Katona József“ din Budapesta, e, într-adevăr, remarcabil. Trei ore cu teatru de cea mai bună calitate, în care jocul fin, nuanţat al actorilor, „carnea“ cu care erau înzestrate personajele, relaţiile subtile dintre ele, felul în care erau caracterizate, firescul care venea dintr-o perfectă motivare a fiecărui gest, a fiecărui context făceau imposibil plictisul.

Ivanov e aparte între personajele lui Cehov. E depresiv, introspectiv şi se urăşte. Nu vrea nimic concret. Nu-şi doreşte decît să nu se mai plictisească. Şi să nu se mai simtă vinovat, deşi nu ştie care-i e vina. E conştient de faptul că totul se risipeşte în jurul lui, căsnicia, moşia, banii. E sincer cînd spune că nu asta a vrut. Îl agasează şi îl paralizează propria incapacitate de a ieşi din criză. Depresia are asupra vieţii lui efectul pe care o gaură neagră îl are asupra materiei. Nu trăieşte nici într-un trecut autoeroiza(n)t, nici într-un viitor de neatins, iar prezentul e