În prima ediţie din 2011 a emisiunii Literatura de azi, Daniel Cristea-Enache şi invitatul său, Paul Cernat, au făcut un remember al producţiilor editoriale (cam 27 la număr) care – la categoriile proză, poezie, memorialistică şi eseu – s-au impus în peisajul cultural românesc. Cartea anului 2010 rămîne, în opinia invitatului Paul Cernat, Viaţa unui om singur de Adrian Marino. O carte vie, indiscutabil, aşa cum sînt toate cărţile care suscită reacţii puternice şi polarizează opinii. „Dacă am făcut şi ceva bun (cum îmi place să cred), el este şi va rămîne bun şi fără blessing-ul unei puteri pretins transcendente“, scria, în final, autorul memoriilor. Despre puteri transcendente nu cred că avem competenţa să discutăm dar despre forţa unor afinităţi ideatice imanente ce au lăsat, deja, urme de necontestat în cultură avem şi puterea, şi datoria să scriem. Vă propun un alt remember 2010: Idolii forului, volum coordonat de Sorin Adam Matei şi Mona Momescu, lansat în vara anului 2010 de Editura Corint (tirajul fiind epuizat la numai cîteva luni după apariţie). Un cîştig incontestabil în planul reflecţiei şi al atitudinii Aş vrea să reamintesc cititorilor revistei Observator cultural, mai înainte de toate, analiza pertinentă a demersurilor deconstructive iniţiate de autorii Idolilor... din cronica lui Paul Cernat („Intelectualii publici între societate şi putere“), dar, de ce nu?, şi observaţiile Alinei Mungiu-Pippidi („Adevărata trădare a intelectualilor“), ce indică faptul că textele din volum nu au fost citite pe planul pe care ele se situează în mod obiectiv (aceasta făcînd ca autorilor să li se reproşeze aproape orice, inclusiv faptul că sînt cine sînt ori că nu sînt cine ne-am aştepta să fie) sau chiar reacţiile de tip visceral ale lui Ioan T. Morar, care intonează o partitură a atacului la adresa autorilor, în tonuri acute şi cu accente vulgare – cazurile din u