Omul este supărat că Primăria îl obligă să plătească agentul termic la CET deși este debranșat. De câte ori bărbatul scoate bani din buzunar ca să achite întreținerea, își varsă amarul în versuri pe care le dedică primarului Bacăului.

„Cuiul lui Pepelea" care a reușit să-l scoată din răbdare pe om este dat de două țevi de la CET, care îi traversează casa. Lună de lună, omul plătește pentru căldura degajată de conducte 35 de lei deși, de aproape un an, apartamentul său este debranșat de la centrala de termoficare a orașului.

Adumitroaie nu poate renunța la țevi deoarece i-ar lăsa pe vecini fără căldură, iar izolarea lor nu l-ar scuti de plată. Plin de necaz, după ce la sfârșitul lunii bărbatul achită factura se pune pe scris. A adunat zeci de astfel de poezii pe care intenționează fie să le posteze pe www.domnuleprimar.ro, fie să le lase la secretara edilului. "CET-ule, cetate neagră/ Semeni ură, semeni vrajbă/ Cu primarul la un loc/ În oamenii de la bloc/ Cum făcurăți, cum gândirăți/ De-ați făcut așa un troc/ Unii nu plătesc nimica/ Pe alții-i jupiți de tot/Focul ghenei să vă ardă/ Să fiți opăriți pe loc/ Cei care ne-au pus la plată/ Țevile din bloc", și-a vărsat omul amarul în urmă cu doar câteva zile.

Alte necazuri: câinii vagabonzi și mizeria de pe străzi

Nu doar plata facturii către CET l-a făcut să scrie poezii, ci și câinii care umblă în haite pe străzi și mizeria din oraș. „Câinii au umplut orașul/ Și trăiesc ca pe maidan/ Haitele ne înconjoară/ Ei cu colții ne doboară/ Cinste domnului primar!/ Nu poți să nu vezi orașul/ Cum se schimbă an de an/ Uitați-vă acum prin centru/ E mai rău ca-n Bărăgan/ Cinste domnului primar!", a mai scris bărbatul.

Nici parlamentarii nu au scăpat de de „condeiul" lui Adumitroaie. "Mai ții minte, mamă bună/ Când dădeai câte-o găină/ Să trec clasa mai ușor/ Iac-acum îs senator/ M-am bazat, am dat d