De obicei, „ţepele” se dau între privaţi. De ce? Pentru că acolo funcţionează mai puţine reguli iar tentaţia jecmănirii, înşelării aproapelui este mai mare. Există chiar un soi de înţelegere a faptelor de această natură, ba şi o admiraţie faţă de performanţele celor mai şmecheri.
Când e vorba de stat, se presupune că acesta se conduce după reguli pe care chiar el le face. Şi cu care se şi acoperă. Ţepe ar putea fi coniderate arieratele: datoriile statului către furnizori şi prestatori. Regula după care se călăuzeşte statul este: vă plătim când vom primi bani de la buget! Când va fi asta? Nimeni nu ştie cu precizie. Şi, în timp ce privatul e strâns cu uşa să-şi plătească datoriile la timp, în caz contrar putându-se abate asupra sa cele mai mari urgii, asupra statului – ţepar nu se abate nimic. Cel mult îl mai dojeneşte domnul Franks, de la FMI: nu e frumos! Tebuie să plătiţi şi voi...Măcar din când în când.
Exită, însă, şi o altă categorie de ţepe: cele nesimţite! Când statul, prin reprezentanţi ai săi, pur şi simplu îşi bate joc de tine, dându-ţi cu tifla: uite, na, ce-o să-mi faci dacă nu-ţi plătesc?!
Sunt unul dintre cei păţiţi: Agenţia de Monitorizare pe care o conduc a câştigat o licitaţie organizată de Ministerul Comunicaţiilor anul trecut. Cum la stat birocraţia e mare şi birocraţii de neurnit, formalităţile pentru efectuarea contractului s-au întins pe vreo patru luni, tot mereu inventându-se câte o nouă cerinţă. Cum însă amploaiaţii ministerului vroiau să fie la curent cu cine şi cum îi mai înjură, au solicitat să primească serviciile înainte de finalizarea formalităţilor. A intervenit chiar fostul ministru, un specialist în saltele Relaxa. Serviciile au fost furnizate, conform caietului de sarcini, ba chiar cu ceva în plus, solicitat de nenumăratele domnişoare consiliere ce mişunau şi atunci prin minister, cerinţe pentru care a treb