- Diverse - nr. 716 / 5 Februarie, 2011 Valentin Marica este una din vocile distincte ale liricii romanesti de la sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul secolului al XXI-lea, "un poet special, un melancolic grav, extrem de modern ca scriitura (…), ancorat la bornele mileniului nou cu autoritatea profesionistului, cu finetea omului si a artistului creator de incontestabila calitate, infrant uneori, dar niciodata invins", cum spunea poeta si publicista Mariana Cristescu. Absida pentru ziua a treia este cea mai recenta aparitie editoriala a lui Valentin Marica, inscriindu-se pe aceleasi coordonate conturate in primele volume de versuri: Metanii si Vecernii, reluate si nuantate apoi in Laguna umbrei, Secanta la ochiul mimozei, Cruci in desert, Aluviuni-Alluvia, Ziua canonului, In naosul raului, Manuscrisul de jad, Maini de alint, Schitul numelui, Indurarea amiezii, La fantana Ingerilor, Ceasornic de lut, Tacerea magilor. Descoperim o predispozitie a poetului spre religiozitate, ceea ce face ca poezia sa sa devina "locul sfant, un spatiu sfant al smereniei, al inchinarii neconditionate, o absida in care destinul poetic se implineste in credinta", in aprecierea Romanei Colceriu. Metafora din titlul ultimei plachete de versuri se realizeaza prin relationarea termenului "absida" _ nisa care prelungeste nava centrala a unei biserici, unde se savarseste cultul _ cu "ziua a treia". Gandul ne duce la Vechiul Testament _ Geneza, unde se spune ca, in ziua a treia a facerii lumii, "pamantul a dat verdeata, iarba cu samanta dupa soiul ei si pomi care fac rod". Pentru poetul Valentin Marica, Edenul terestru este simbolizat prin satul natal, Zoreni. Poezia care prefateaza placheta de versuri, subintitulata Poemele Zoreniului, este Poveste, o poveste lirica despre geneza acestui "sat mic, cat e un deal si-o vale": Jucandu-se, un inger a aruncat o stea…/ Deodata, steaua a facut