E ora 7. Nu am nevoie de ceas ca să ştiu asta. Vecinii – bipezi – ies să îşi plimbe câinii, iar ceilalţi „vecini” ai mei, patrupezi cu sau fără bulina în ureche, care dorm sub ferestele apartamentului de peste un an, îi latră nebuneşte. Bănuiesc că situaţia este la fel şi prin alte părţi şi nu mă grăbesc să investesc într-un ceas deşteptător pentru că dacă nu îmi vor cânta câinii serenade sub balcon, un domn de la Supravegherea lanţului trofic urban ne ameninţă cu pisici agresive şi şobolani flămânzi.

FOTO: Super câinele de autobuz. ONG-urile să-l caracterizeze psihologic

Dl Robert Lorentz, căci despre el este vorba, directorul Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia animalelor, ne spune ca în Bucureşti sunt 50.000 de câini, dintre care 60% sunt sterilizaţi, dar că mai sunt 50.000 şi în Ilfov. Dintre aceştia, 712 sunt în adăposturi, iar 49.228 sunt “după blocurile gri” plantate în locul caselor de pe vremea lui Ceauşescu, asta dacă nu luăm în calcul că tot mai multe patrupede ochioase “fac trotuarul” mai tot anul, iar câinii de la Ilfov vin tot mai des să-şi viziteze rudele şi prietenii din Bucureşti.

Personal, nu am / am avut probleme cu ei, chiar m-am străduit să le dau câte o doză de vaccin şi câte o porţie de mâncare în zilele geroase “vecinilor”, de care autorităţile îşi amintesc doar atunci când un japonez se dă kamikaze în faţa haitelor sau o doamnă testează duritatea colţilor de maidanez flămând atunci când le face concurenţă la tomberoane.

Nu poţi însă să stai indiferent atunci când dl de la ASPA vine îţi traduce legea junglei în mediul urban. Dl Lorentz ne explica zilele trecute de ce măcar 20.000 de câini ar trebui să-şi testeze rezistenţa la frig şi inaniţie. Pentru că „Bucureştiul e mare şi nici nu s-ar simţi”, iar dacă, doamne fereşte, nu ar mai fi atâţi câini, nu ar rămâne Dinamo fără suporteri, dar s-ar înmulţi n