Exista in partidul democrat liberal un mimetism innascut. De la primul pana la ultimul membru, scopul cel mai important al activitatii lor este perfectionarea in arta imitarii sefului. In ultimul timp, obiceiul a devenit aproape un cult, in partidul cu apucaturi de clan, unde singura voce importanta este a patronului spiritual al organizatiei.
In ciuda catorva voci care mimeaza disidenta, toti liderii pedelisti canta si dezvolta stereotipurile lansate de Traian Basescu.
Ideile majore pe care membrii PD-L le poarta peste tot si le repeta obsesiv zi si noapte, de oriunde au ocazia, au la baza cateva ingrediente comune.
Printre acestea - aroganta, sfidarea realitatii, obraznicia si tupeul halucinant, negarea oricaror evidente si, cel mai adesea, batjocorirea bunului simt al omului de rand sunt armele cu care reprezentantii partidului democrat-liberal incearca sa se mentina in lupta cu extinctia de pe scena politica.
Performanta si succesul acestei intreceri fara niciun principiu sunt atinse atunci cand aroganta si tupeul sfidator ating perfectiunea. Cand ele reusesc sa frizeze nu doar bunul simt, ci insasi ratiunea si limitele fizicii.
Sa luam un exemplu nevinovat. Raspunsul lui Emil Boc la aflarea vestii lansarii Uniunii Social Liberale. Ce a gasit de spus premierul si presedintele PD-L? Nimic mai socant decat ca "alianta socialist-populista va ramane in Opozitie pana in 2019", pentru ca partidul democrat-liberal tocmai ce se pregateste sa castige alegerile din 2012.
Nu e prima oara cand Emil Boc sau vreun alt lider pedelist isi exprima convingerea ca partidul pe care il reprezinta nu va mai parasi Puterea, nu doar ca nu vor iesi complet de pe scena politica.
Cand stii ca in sondajele de opinie, de oricine ar fi ele facute, tu ca premier ai doar 6% la capitolul incredere in randul popul