Dumnezeu a lăsat îngerii nedesăvârşiţi, pentru a putea urca în perfecţionare în toată veşnicia, la fel cum şi omului i-a fost lăsat acest privilegiu, după cum explică duhovnicii. Persanii acordau fiecărui om cinci îngeri păzitori: primul la dreapta, pentru a înregistra bunele purtări, unul la stânga, pentru cele rele, al treilea în faţă, pentru a-l conduce, al patrulea în spate, pentru a-l păzi de demoni, şi al cincilea la frunte, pentru a-i ţine spiritul îndreptat spre profet. „Dumnezeu permite unele întâmplări în viaţa noastră pentru ca astfel să ne călăuzească, să ne schimbe şi să ne ajute să creştem spiritual” (Iacov 1:2-5; Evrei 12:5-11).
În credinţele noastre populare despre Îngerul păzitor şi diavol apare ideea de liber arbitru: „Îngerul stă pe umărul drept al omului, iar dracul pe cel stâng şi de acolo povăţuiesc pe om cum cred dânşii, şi omul face cum ştie el”. Umărul cu îngerul bun, umărul cu îngerul rău, printre noi sunt şi îngeri şi diavoli. Se vorbeşte adesea despre o istorie secretă a omenirii. O istorie paralelă, în cursul căreia îngerii blestemaţi, pe care Dumnezeu i-a pedepsit preschimbându-i în demoni, ar fi fost de fapt cei care au adus oamenilor cele mai importante elemente de civilizaţie, „bunăvoinţă” considerată, acolo sus, un păcat grav. Pe de altă parte, savanţii zilelor noastre avertizează, din ce în ce mai răspicat, că „civilizaţia fără suflet” este pe punctul de a distruge lumea. „Căile” omenirii oricum sunt încurcate şi ne place să credem într-un rost al ei nu chiar atât de întunecos, căci dârele de lumină nu pot fi ignorate.
Dumnezeu a lăsat îngerii nedesăvârşiţi, pentru a putea urca în perfecţionare în toată veşnicia, la fel cum şi omului i-a fost lăsat acest privilegiu, după cum explică duhovnicii. Persanii acordau fiecărui om cinci îngeri păzitori: primul la dreapta, pentru a înregistra bune
