A fost unul dintre jucătorii pe care Pelé i-a enumerat lafinalul carierei ca fiind printre cei mai dificili adversari, ajucat la Steaua şi la Rapid şi a rămas cu amândouă în suflet. Acumantrenează în Ghencea, la echipa secundă, şi a acceptat să facă unexerciţiu de memorie pentru ProSport şi să povestească despreatmosfera cuplajelor din perioada anilor 70-80.

Nea Liţă, se ridică din nou problema cuplajelor. Cum eraupe vremea dumneavoastră?

Erau momentele pe care le aştepta toată lumea, indiferent că eraispectator sau jucător de fotbal. Pentru noi, cei de pe gazon,cuplajele erau cele mai bune prilejuri să ne arătăm valoarea.

Aveţi vreo amintire specială de la acesteevenimente?

Îmi aduc aminte de primul cuplaj la care am fost. Aveam vreo 10 anişi m-am dus cu tata, mare rapidist, şi cu frate-miu, care erastelist. Se stătea atunci şi pe scări, erau vreo 80.000 de oameni.Când l-am văzut pe Titus Ozon pe gazon, ce fente senzaţionale făceaşi cum ţipa lumea, am înnebunit! Atunci mi-am dorit din totsufletul să ajung şi eu acolo.

Care e meciul care v-a rămas în memorie, cajucător?

Sincer, primul cuplaj ştiu că l-am jucat contra lui Dinamo. Ampierdut, ne-au condus cu 3-0, am dat apoi eu un gol, dar n-am mairevenit. Când jucam la Rapid, iar apoi la Steaua, cele mai duremeciuri erau cu cei de la Dinamo. Ei aveau echipă bunăatunci.

Era ca acum, rivalitate maximă?

Normal, pe teren erau ambiţii, fiecare voia să câştige. Dar noieram prieteni, nu era ură. Păi se întâmpla să plecăm împreună cuadversarii la bere, la restaurantul "Berlin". Uneori ne întâlneamdirect acolo.

Cuplajele ar fi binevenite.Pentru fotbaliştii din ziua de azi ar fi mare lucru să joace cu80.000 de oameni în spate decât cu două-treisute

Cornel Ţălnar, fost antrenor şi jucător Dinamo

De pe urma unor asemenea evenimente ar b