Descinderile de la Vama Siret şi cele aproape 60 de arestări făcute în rândul vameşilor şi al poliţiştilor de frontieră vorbesc de la sine despre anvergura pieţei negre a tutunului.
După un calcul al procurorilor anticorupţie, sumele primite de poliţiştii care lucrau pe o tură în Vama Siret variau între 7.000 şi 8.000 de lei, iar în zilele bune urcau până la 25.000 de lei. Aflăm, însă, că au fost şi vremuri mult mai bune, când “plecai cu sacoşa de bani acasă!”, “băgai 20 de bus-uri înainte, aveai 2.000 de dolari”. Şi mai aflăm că unul dintre poliţiştii de frontieră, frustrat de câştigurile prea mici, îi declară investigatorului sub acoperire că regretă că nu s-a făcut vameş, că vechii vameşi au făcut milioane de euro, că ei nu se rotesc, că iau mită şi “nu se deranjează” nici dacă e D.N.A.-ul sau D.G.A.-ul lângă ei, şi că, la Vama Siret, în fiecare tură de lucru, banii se strângeau într-o găleată, de unde, la ieşirea din serviciu, se împărţea mita cu vameşii.
Informaţiile revoltă, dar e greu de spus că ar mai mira pe cineva în condiţiile în care despre afacerile ilegale cu tutun, făcute la frontiere şi mai cu seamă despre anvergura lor se discută de multă vreme. (Comisarul general al Gărzii Financiare, Ladányi Árpád Csaba, vorbea, în primăvara anului trecut, despre o evaziune estimată la un miliard de euro. “Sunt trei surse traficul de frontieră cu Ucraina şi Republica Moldova, unde accizele sunt mai mici, şi vânzările prin duty-free”.) Şi revoltă insuccesul autorităţilor pe această linie, camuflat însă după acţiuni de mic calibru, prezentate ca mari realizări. Întrebarea este de ce abia acum? Să fie – în preambulul adoptării raportului Schengen, stabilită pentru 14 februarie – o dovadă pe care autorităţile române o fac oficialilor U.E. cum că se poate lupta eficient cu corupţia care implică oameni ai legii sau că v
