Când "monstrul" îi tulbură somnul celui mic, ia-l în serios şi inventează un ritual de eliminare a "bestiei". Sursa: SHUTTERSTOCK

Stările de teamă însoţite de manifestări precum crize de plâns şi tremurat, agăţarea de un picior al părintelui, insomniile, coşmarurile şi chiar durerile de cap ori de stomac sunt semne clare că cel mic are temeri pe care nu ştie să le gestioneze.

De cele mai multe ori este vorba de teama de întuneric, de monştri şi fantome care îi bântuie somnul ori, când este mai mare, de frica de accidente ori de moartea celor dragi. Toate acestea sunt absolut normale: aflat în plin proces de explorare şi cunoaştere, copilul are reacţii exagerate neştiind să diferenţieze realitatea de fantastic.

Temerile dispar pe măsură ce creşte.

Nu sunt mofturi!

Cele mai frecvente greşeli pe care le fac părinţii când cei mici sunt speriaţi fără motiv temeinic este să îi ironizeze sau să trateze temerile lor drept mofturi.

Psihologul Maria Mate recomandă părinţilor să respecte frica micuţilor, să-i încurajeze să vorbească despre teama lor şi să-i ajute să înţeleagă diferenţa dintre real şi imaginar.

Un alt sfat al psihologului este expunerea gradată a copilului la factorii ce-i provoacă stres, dar doar atunci când este absolut necesar. "Dacă îi este frică de apă nu îl aruncaţi în bazin ca să-i treacă, iar dacă are teamă de câini arătaţi-i imagini cu aceştia, coloraţi împreună planşe cu această temă, vorbiţi-i despre ei şi lăsaţi-l să-i urmărească de la distanţă o perioadă", spune psihologul.

Atenţie la cuvintele folosite pentru încurajare

Comunicarea cu cel mic, atunci când făpturi fioroase îi tulbură liniştea, nu trebuie să lase loc interpretărilor. "Dacă îi spui unui copil de patru ani că doar bebeluşii se tem de monştri, nu faci decât să-i confirmi că aceştia sunt