La majoritatea termocentralelor din tara se aplica un principiu dinainte de 1989: compensarea datoriilor. Guvernul aloca bani catre CET, care plateste lignitul, iar Societatea Nationala a Lignitului isi plateste datoriile catre stat. Iasul a fost insa exclus, datoriile la furnizorul de gaz acumulindu-se an de an. "Bineinteles ca s-ar putea face o compensare. Se poate face orice daca se vrea", spune deputatul PNL Relu Fenechiu. "Pentru unii muma, pentru altii ciuma" - asa s-ar putea sintetiza politica Guvernului in ajutorarea termocentralelor din tara. Daca unele termocentrale din tara au primit compensari de zeci de milioane de lei pentru datoriile la combustibili, furnizorul local de apa calda si caldura nu a primit mai nimic. In timp ce termocentralele care functioneaza pe baza de lignit au fost scutite de datorii imense, la Iasi nu se poate face acelasi lucru in ceea ce priveste Romgaz. In continuare, iesenii risca sa ramina fara apa calda si caldura daca Romgaz inchide robinetul. In loc sa intervina la Guvern pentru a ameliora situatia de la Iasi, parlamentarii ieseni ai PD-L arata cu degetul spre municipalitate. In relatia cu alte termocentrale, Guvernul aplica un principiu simplu: da bani pentru ca centrala sa-si plateasca datoriile catre un furnizor detinut de stat. Mai departe, Societatea Nationala a Lignitului sau CFR Marfa isi achita datoriile catre bugetul statului. Practic, Guvernul muta banii dintr-un buzunar in altul, compensind datorii. Principiul nu este aplicat insa si la Iasi. "Buretele" guvernamental functioneaza perfect la altii Nicusor Paduraru, deputat PDL: "Daca la noi nu era import de carbune, se putea face compensare" Modul discriminatoriu in care au fost impartite fondurile de la Guvern pentru termocentrale s-a putut vedea de fiecare data cind s-au facut alocari bugetare. De exemplu, in decembrie 2010, Guvernul a alocat 90,2 milioane lei pen