Coruptia primeste in aceste zile una dintre cele mai aspre lovituri vazute vreodata in Romania. Practic este prima actiune de proportii declansata impotriva unor categorii de functionari corupti.

Desfasurarea de forte este impresionanta, aproape demonstrativa, de la dube la elicoptere, dupa cum impresioneaza eficienta si profesionalismul operatiunii realizate in comun de politie, DNA si SRI. Cu alte cuvinte, vedem ca atunci cand exista vointa, se poate.

Nu ma pot impiedica sa ma intreb, insa, daca s-ar fi putut si daca nu ar fi existat din nou presiunea occidentala, de aceasta data din partea tarilor din Spatiul Schengen, care ne-au trantit usa in nas. Si tocmai de aceea, avem toate motivele sa ne temem ca ne aflam in fata unui mare foc de paie, care se va stinge dupa ce tarile Schengen vor fi convinse ca Romania lupta cu coruptia. Deocamdata, insa, aceste tari se arata sceptice, caci si-au invatat la randul lor lectia dupa ce au ratat activarea clauzei de salvgardare.

In primul rand, trebuie vazut, vorba ministrului finlandez al Afacerilor Europene, cati dintre acesti vamesi si politisti de frontiera acuzati de coruptie si contrabanda vor fi pana la urma si condamnati. Caci DNA tot deschide dosare importante care insa se blocheaza in diferite stadii in instanta, fie prin interventia Curtii Constitutionale, fie in infinite amanari, expertize si contraexpertize, scurgandu-se imperturbabil spre prescriptie. Marele hop va fi asadar probarea vointei anticoruptie si la nivelul instantelor, veriga slaba a justitiei romanesti.

Apoi, trebuie vazut unde duc retelele ale caror brate au fost taiate acum. Am vazut ce este jos, dar sus? Este clar ca fara protectie politica asemenea retele nu ar fi putut aparea si functiona ani si ani de zile. Caci despre coruptia din vamile romanesti se stia foarte bine. Presa a tot scris despre ret