De multe ori suntem întrebaţi dacă internetul e un lucru bun în viaţa noastră, dar din păcate nu putem răspunde sincer. Ar fi şi imposibil, având în vedere că mulţi dintre noi am "interacţionat" cu acesta de la vârste fragede. Însă internetul presupune întâi de toate, în concepţia unora, siteuri de socializare.
Că eşti medic, avocat, psiholog, preot, că spargi conturi de la NASA, faci muzică, prezinţi ştirile, o faci pe "fata de la miezul nopţii" la Taraf sau pur si simplu dai cu mătura prin parcuri, nu are prea mare importanţă în comunităţile Facebook, Twitter, Hi5 etc. Aici, în comunăţile online, e un fel de "Hanul Ancuţei", unde pentru oameni, singura diferenţă se face pe bază de "like-uri" : cu câte ai mai multe, cu atât eşti mai şmecher.
Şi pentru că este în trend să ţinem evidenţa posturilor pe toate conturile, una bucată domnişoară a decis să-şi facă un cont pe Facebook şi a pus totul pe hârtie. Sau, mă rog, pe blogul ei cu aspect de jurnal. Noi, ca nişte jurnalişti adevăraţi ce suntem, ne-am permis - cam mult ce-i drept - să aruncăm o privire şi să vă împărtăşim şi domniilor voastre o parte din gândurile ce au frământat-o de-a lungul primei săptămâni, pe distinsa domnişoară.
Din jurnalul Versatei de la Dunăre...
Luni
FATĂĂĂĂĂĂĂ!!!
Am să-ţi spun ceva super-important!!!! Mi-am făcut cont pe Facebook, fatăăăă şi e super-tru. Înţelegi? E super-tru, efectiv! Vorbeam aseară cu Pisi-Hani la iPhone şi ştii ce-mi zice? Că hi5 e old. Eu nu prea ştiu ce înseamnă "old" ăsta, dar am o simţire că nu e ceva super-tru. Aşa că mi-am zis "Eşti super-praf fată! Tu nu vezi că toata lumea are Facebook? Zău, e un must-have!!" Şi ghici ce fată? M-am pus să-mi fac Facebook. Şi până mi s-a uscat oja roz-bombon, contul a fost gata. Dar ştii ce-i cel mai mişto la Facebook ăsta? Că toată lumea poate vedea că sunt într-o relaţie cu Pi