Scriind despre dispariţie grav, dar nu teatral, religios, dar nu evlavios, poetul Robert Şerban a câştigat marele pariu cu volumul „Moartea parafină“. La câteva luni de la lansare, primul tiraj al celui de-al patrulea volum de poezie al scriitorului timişorean Robert Şerban (n. 1970) este deja epuizat.

Poemul se cheamă „În căutarea banilor": „pornim în căutarea banilor/ cu frunţile încreţite/ de parcă de la o tâmplă la alta câte-un ghem de rafie / stă să se deşire/ mergem hotărâţi/ trupurile-s curbate-nainte/ şi nu întoarcem privirile nici măcar cînd femeile/ de pe partea cealaltă/ seamănă cu perechile noastre// primele picături de sudoare/ ne răsar la marginea oraşului/ ca nişte eczeme ce călătoresc/ de la sprâncene în jos/ spre buricul pământului// să mergem mai încet/ spune câte unul/ iar mânecile cămăşilor ne strâng de pe feţe/ o parte din ce-au muncit până acum trupurile/ suntem în căutarea banilor/ drumurile s-au împuţinat/ dar al nostru duce numai în sus// vorbele ne sunt puţine/ ca nişte comenzi din spatele frontului/ căci un război are de purtat fiecare// nu ne iubim/ însă celui care rămâne în urmă/ i se strecoară sub tălpi/ umbrele alungite ale celorlalţi/ şi-l trag după ele-nainte// în căutarea banilor/ ne amintim de copilărie/ când ne-mpingeam pe sub roţile dricurilor ca să culegem monezile mici/ cu care rudele/ plăteau răposaţilor / fiecare pornire."

Afinii morţii

Simplitatea eficace, maximum de efect şi de sens cu minimum de mijloace, poemul „ascuţit" până la cuvintele esenţiale este, de altfel, idealul poetului, formulat în chiar primul text al cărţii: „scot din poem/ versuri întregi/ şi/ cuvinte/ unul/ după/ altul/ îl pregătesc/ îi fac/ vârf" („Pregătirea"). Fără versuri lungite, fără cuvinte inutile, fără tropi şi emfaze lirice, poezia lui Robert Şerban se conturează, aparent, din nimic şi spune multe cu aerul, uneori, al lipse