Vorbeam cândva despre micuţii prieteni care ne însoţesc încă din copilărie. Noi am păşit in această lume îmbrătişaţi de căldurosul val de tehnologie mai mult sau mai mai putin "utilă" şi uite-aşa ne-am făcut, printre multi alţii, un nou prieten electronic: calculatorul.

Am pierdut ceva timp încercând să inţeleg de ce oamenii din jur insistau pe ideea "Să n-ai net !", dar cu timpul am înţeles de ce. Un monitor micuţ, un şoricel "aproape viu", un "covoraş" zburător şi două cubuleţe zgomotoase, cam aşa arata prietenul nostru fidel, căruia putem să-i spunem orice, fără ca acesta să ne contrazică doar.

El este aşa-zisul nostru "Prieten imaginar". De ce? Pentru că gândeste, vorbeşte, ne face să râdem, să plângem, dar mai ales, ne deschide portiţa spre un tărâm nu de poveste, dar totuşi nou: "Internetul". Fiecare copil are in camera lui micuţul prieten adormit ce-aşteaptă primitor, ca mâinile copilaşului să-şi atingă noua jucărie, ca mai apoi să nu-i mai dea drumul o viaţă !

Cu toţii avem calculator, internet, deci..."libertate"! Ei bine, in realitate lucrurile nu stau intotdeauna atât de bine pe cum credem noi. Fiind copii, nu ne-am obosit să ne gândim, să ne punem un semn de intrebare în faţa insistentelor părinţilor de a renunţa măcar parţial la noua noastră jucărie. Petrecem mai bine de jumătate din zi în faţa unui "portal" multicolor ce te poartă din "constelaţii în constelaţii", care-ţi răspunde la orice intrebare şi care iţi este alături chiar şi-atunci când greşeşti (asta dacă nu cumva greşeala ta e suficient de mare încât să-l" îndepărteze" temporar). Aşa că am înlocuit jocurile in nisip, plimbările cu prietenii, caseta bătrână a bunicului, intrebările zadarnice puse părinţilor (la care nu primim de multe ori răspunsul pe care îl aşteptam) şi am ales să ne găsim sprijin intr-un prieten fals, care de multe ori ne trădează. Nu mai ştim să