Tendinta si dorinta de a insela, de a fura, de a obtine ceea ce doresti altfel decat prin mijloacele ortodoxe exista probabil incrustate in natura umana, dincolo de specificul unei nationalitati sau alta.
Diferentele mari care exista, totusi, intre societatile lumii la acest capitol sunt date de constientizarea coruptiei ca fiind o problema, de dorinta de a lupta cu ea, de mijloacele si puterea de care dispui pentru a incerca sa-i diminuezi consecintele.
Fara institutii puternice, fara vointa politica puternica, sustinuta si continua, fara o lupta constanta cu fenomenul coruptiei, niciun stat din lume nu va putea inregistra vreodata rezultate pozitive vizibile. Dorintele innascute ale omului de a trisa si a fura startul nu pot fi educate decat in timp, corectate prin forta si mentinute la un nivel scazut doar printr-un mesaj care sa confere increderea ca toti membrii societatii au aceleasi sanse, au parte de acelasi tratament din partea institutiilor, iar daca "pacatuiesc" toti primesc aceeasi pedeapsa, in functie de gravitatea faptei.
Ceea ce a fost descris mai sus este exact ceea ce ne este noua mai strain. Nu exista niciun sentiment mai strain romanului decat acela al justitiei. Traind in tara in care nu se face niciodata dreptate, unde te astepti de fiecare data ca totul sa functioneze pe dos, unde nevinovatii plateasc in locul celor vinovati, iar normalul devine anormal, aici unde reteta succesului este o combinatie perversa de tupeu, puterea de a sfida autoritatile si institutiile, capacitatea de a-ti extinde "relatiile" cat mai sus si naturaletea cu care expui realitati false - aici, fenomenul coruptiei este inca regula si legea care domnesc in societate.
Dimensiunea si masura succesului unei persoane consta in numarul "cunostintelor" si "relatiilor" pe care le detii; cu cat ele sunt mai "sus" puse cu atat mai in
