Intre idealurile pasoptiste, lupta cu superstitiile si obscurantismul ocupa un loc de seama. Chiar si ortodoxia, in perioada ei de europenizare, a sustinut si promovat cunoasterea, situandu-se impotriva credintelor primitive. Temelia viitorului stat roman nu putea fi asezata pe eresuri populare si analfabetism, pe inapoiere si saracie.
Gratie unor ample lucrari de culturalizare facute cu metoda si tragere de inima, Romania s-a asezat in jumatate de secol intre natiunile europene.
Comunistii au transformat invatamantul in monopol al stiintei si culturii, dar au scos biserica din ecuatia sociala. Revolutia tehnico-stiintifica (cf. Mario Bunge, Treatise on Basic Philosophy) trebuia sa devina singura forta nu doar de productie, ci si mobilizator-modernizatoare a societatii.
Numai ca pospaiul de cunostinte despre lume si viata promovate prin mass-media proletcultiste ori brosuri distribuite gratuit, fenomen laudabil in esenta, nu a prea ridicat nivelul de civilizatie, daca-l comparam cu avantul fantastic cunoscut in Apus.
Populatia rurala, lipsita de invatatorii ei traditionali, arestati ori deportati, a ramas lipita de biserica, dar functia culturalizatoare a acesteia disparuse.
Dupa decembrie '89, cativa scriitori, artisti ca Ioan Alexandru, alaturi de unii politicieni luminati, au incercat sa retrezeasca fiorul pasoptist al ridicarii natiunii prin cultura, dar glasul lor nu a reusit sa genereze o masa critica in favoarea unui invatamant eficient pentru maturi.
De aceea poporenii pricep cu mare greutate rolul lor esential in selectia si determinarea factorilor politici necesari bunastarii, lasandu-se manipulati cu mare usurinta. Or, atata vreme cat se vor obtine mandate prin inselaciune si ipocrizie, sansele iesirii din fundatura actuala sunt minime.
Stiintele economico-sociale nu si-au
