Scandalul vamilor creste si sporeste. Dupa ce vamesii si politistii de la Siret au fost dusi in excursie la DNA Bucuresti, a venit randul celor de la Stamora Moravita.

Au cazut apoi capete razlete si de la alte puncte de trecere a frontierei de stat unde infloreau in toata splendoarea contrabanda si mita cea aducatoare de frumoase si manoase beneficii pentru un lant nesfarsit de infractori cu gulere mai soioase sau mai albe.

Se comenteaza pana la limita delirului ca de ce, si de ce acum, si de ce nu pana acum, si cine e initiatorul sau cine este in spatele initiativei, pana unde se intinde pecinginea, daca nu cumva sunt interese de partid (banuim noi care) sau interesele unei persoane (banuim de asemenea).

S-au gasit inimaginabil de repede si iubitori de nuante care afirma ca o asemenea campanie dauneaza imaginii Romaniei, dand impresia unei tari corupte, ceea ce, nu-i asa, ar fi o constatare falsa. S-au gasit si "umanisti" care au deplans procedurile brutale si spectaculare ale DNA in raport cu bietii oameni de prin vami care in marea lor majoritate sunt niste insi de omenie.

Ei, vezi bine, au mai "primit" cate ceva, dar sumele importante au fost colectate de altii mai mari care faceau jocurile. Desigur, din putinul ce le-a ramas si-au facut si ei niste vilisoare modeste, masini de lux, conturi in banci si excursii saptamanale la Paris pentru micul dejun frantuzesc.

Pe aceasta tema a coruptiei generalizate si ierarhice, un lider de sindicat (Lincu) a insailat o constructie metaforica, destul de caznita, ce-i drept, cu niste pioni care ar fi lucratorii directi din vami, cu niste piese mai importante, numite nebuni, ture, respectiv sefi de ture, regionale, autoritati, lideri de sindicat, care ar colecta la modul piramidal sumele in beneficiul greilor zilei. Ca la jocul de sah am avea si o regina si un rege. I