Spectacolul mediatic cu trupe antitero inarmate pana in dinti si catuse fluturate natiei ca un steag victorios arata ca ceva e putred, nu in Danemarca lui Hamlet, ci in Romania celui de-al XXI-lea secol.

Se luptau mascatii cu mafioti periculosi, cu teroristi versati, gata sa traga din orice pozitie? Da' de unde. Cu fratii lor aflati tot in uniforma. Garanteaza cineva ca justitiarii o fac in numele dreptatii? Nimeni. Poate demonstra cineva ca in celelalte sectoare nu e la fel? Din contra.

Nu trebuie sa fii politolog sa-ti dai seama ca statul nostru de drept a fost construit sa slujeasca doar interesele gastilor, ale clicilor ajunse la putere, iar fundamentele sale, poate corecte pe hartie, n-au functionat niciodata decat in masura in care li s-a permis. Iar de permis li s-a permis doar atunci cand fie un strain de sistem se facea ca nu pricepe, fie existau presiuni internationale si populare uriase care nu lasau loc de intors.

In rest, statul a fost muls metodic de orice vlaga, chiar cu riscul de a nu avea unde depozita "rezultatele muncii", ori chiar de a le arunca, numai sa nu ajunga in mana poporenilor luati de prosti. De aceea am fost, suntem si vom fi cel mai sarac popor european.

Cum s-a ajuns aici? Simplu: prin nerespectarea principiului separatiei puterilor in stat. Clamat imediat dupa revolutie de catre partidele istorice, a fost acceptat doar formal in Constitutie si nu in integralitatea sa. Niciodata nu s-a indoit nimeni ca vor fi ingerinte ori de cate ori un lider tare va avea nevoie.

Daca pana deunazi lucrurile stateau cumva in echilibru, nu intre cele trei puteri, ci intre stat si buzunarul propriu al demnitarului, in sensul ca ciupeala bisnitareasco-politica era mai cu perdea, dupa alegerile din 2008 puterea castigatoare a luat toata tara in stapanire.

Presedintele declarat jucator