Pe vremea în care tatăl lui era întemniţat de autorităţile ţariste, eroul nostru, pe atunci în vârstă de 8 ani, i-a adus în dar un fluture care să-i ţină de urât în celulă. Ca adolescent pleca în modeste expediţii de vânătoare a fluturilor pe care îi descria în cele mai mici detalii, imitând publicaţiile ştiinţifice studiate în timpul liber. Poate că ar fi devenit un profesionist în domeniu, dar revoluţia rusă din octombrie obligă familia tânărului lepidopterist amator să plece în 1919 în exil.
În cele două decenii petrecute în Europa apuseană vizitează muzeele în care se aflau importante colecţii de specialitate. Foloseşte banii câştigaţi de pe urma unui roman cu oarecare succes de librărie pentru a-şi finanţa o expediţie în Pirinei, în care, ajutat de soţia lui, Vera, capturează mai bine de 100 de specii de fluturi. Ascensiunea naziştilor îl forţează să aleagă din nou exilul, de data aceasta în Statele Unite, unde avea să devină foarte cunoscut ca romancier, dar să şi pătrundă în profunzimile ştiinţei care se ocupa de fluturi. În anii ’40 ai secolului trecut este preocupat de o specie misterioasă, Polyommatus blues, încercând să creeze o nouă metodă de clasificare, bazată pe diferenţele de anatomie a organelor genitale ale delicatelor insecte. Pe la sfârşitul anului 1945 publica o lucrare pe această temă în care îşi mărturiseste uimirea faţă de evoluţia rapidă a speciei si lanseaza o speculatie îndrăzneaţă. Aceşti fluturi şi-ar avea originea în Asia, de unde au ajuns în America de Nord traversând Strâmtoarea Bering şi ajungând apoi până în sudul continentului, în Chile.
Cititorul este invitat să-şi imagineze un specialist în domeniul clasificării, un taxonomist, îmbarcat pe o maşină a timpului, precum cea din romanul lui H.G. Wells, care este martor la migraţia, întinsă pe câteva milioane de ani, a nu mai puţin de cinci valuri de fluturi, ajungând
