Una dintre cele mai cunoscute voci ale literaturii sud-americane de azi, Isabel Allende s-a născut la Lima, în Peru, în 1942, şi este nepoata fostului preşedinte chilian Salvador Allende. Şi-a petrecut copilăria în Chile, iar în timpul regimului Pinochet s-a refugiat în Venezuela, unde a lucrat mulţi ani ca ziaristă.
Şi-a făcut debutul ca scriitoare în anul 1982, cu romanul „Casa spiritelor", care s-a bucurat de un success neaşteptat şi a devenit bestseller internaţional. În următorii zece ani, şi-a consolidat poziţia de scriitoare de valoare prin alte cărţi: „Despre dragoste şi umbră" (1984), „Eva Luna" (1987), „Povestirile Evei Luna" (1989) sau „Planul infinit" (1991).
Anul 1992 a fost un moment de grea încercare pentru Isabel Allende. Fiica sa a murit din cauza porfiriei. Volumul intitulat „Paula", apărut doi ani mai târziu, este rodul suferinţei provocate de această pierdere. În interviul acordat suplimentului „Adevărul literar şi artistic", scriitoarea a explicat că scrisul te ajută „să te lupţi cu apele tulburi şi cu suferinţele vieţii". Isabel Allende a povestit că astfel a reuşit să meargă mai departe, ca om şi ca scriitor: „Să plâng moartea fiicei mele a însemnat să merg singură prin bezna dintr-un tunel lung, pas cu pas, lacrimă cu lacrimă, cuvânt cu cuvânt. Scrisul la această carte m-a ajutat să ies din tunel."
Marea majoritate a criticilor literari au catagolat literature lui Isabel Allende ca încadrându-se în realismul magic. Scriitoarea mărturiseşte însă că volumele sunt de factură realistă: „Scriu despre viaţa reală şi despre oameni reali. Literatura mea de ficţiune nu este niciodată detaşată de realitate, de teme sociale şi politice, de evenimente istorice, de luptele femeilor, de locuri etc. Cred că lumea este un loc tare misterios. Noi putem explica sau controla prea puţin din ce se întâmplă în viaţa pe care o trăim."
„Suma z
