România nu are drumuri nu pentru că nu are bani, ci din reaua-voinţă a şefilor de la Transporturi. Nu s-au putut face autostrăzi, drumuri naţionale sau expres, nu din lipsa banilor, ci din ignoranţa, nepăsarea sau neştiinţa celor care lucrează în şi pentru minister. Asta este explicaţia dată de actualul şef de la Transporturi, Anca Boagiu. Pentru că ministrul a declarat, în mare, ceea ce ştia toată lumea şi ceea ce toată lumea voia să audă, concluzia interviului acordat Ziarului Financiar este că şi ea, ca toţi ceilalţi dinaintea ei, dă vina pe ce au făcut ceilalţi şi promite schimbarea sistemului, la fel ca toţi şefii dinaintea ei. Dar nu de vorbe avem nevoie, ci de drumuri. Cât despre vinovaţi, aceştia ar trebui să plătească, politic măcar, dacă altfel nu se poate, nu să fie arătaţi cu degetul, pentru că îi ştim deja.

După ce a explicat cum stă treaba, ministrul a ţinut să citească din nou şi de pe lista promisiunilor, de pe care nu putea lipsi drumul de două ore şi jumătate din Bucureşti la Constanţa, cu trenul, posibil în această vară, sau autostrada Soarelui, care ar urma să fie gata la finele acestui an, pe un singur sens de mers, e drept. Doar că nu avem nevoie de promisiuni, ci de o infrastructură mai bună.

În mod ironic, actualul ministru al Transporturilor face aceeaşi greşeală ca cei pe care îi acuză de rea-voinţă: susţine că tot ceea ce s-a făcut înainte este prost şi propune altceva. Urmarea acestei strategii este că infrastructura noastră este o sumă de "altceva-uri", respectiv de proiecte neterminate, unele neîncepute dar susţinute de kilograme bune de studii şi analize şi de promisiuni că va fi mai bine.

Fără bugete multianuale, fiecare nou ministru de la Transporturi va bloca sau va încetini proiectele predecesorilor pentru a le începe pe cele proprii, în urma acestora rămând doar şantiere pustii şi facturi neplătite către con