Sala Odeonului a fost plină-ochi de lume „bună" sâmbătă seară. Politicieni, vedete de televiziune şi importanţi oameni de afaceri (persoane pe care nu le vezi decât foarte rar la teatru şi aproape niciodată la spectacole-lectură) au venit la întâlnirea cu Artaud şi iubirea sa mai mult ca la un eveniment monden.
De fapt, ca să fim cinstiţi, motivul pentru care unii dintre aceştia şi-au pus „ţolul" festiv şi au ieşit din casă nu a fost Antonin Artaud, despre care unii mărturiseau pe holuri, cu sfială, că „nu-l citiseră" (considerau poate că e o gafă de salon să recunoască cinstit că habar nu aveau cine a fost de fapt Artaud), ci faptul că scrisorile sale de amor către Genica au fost lecturate de o adevărată divă a cinematografului şi a modei, Carole Bou¬quet, muza de o frumuseţe stranie a lui Luis Buñuel, „chipul" parfumurilor Chanel şi fosta logodnică a lui Gerard Depardieu.
Cei care au venit doar să o vadă pe Carole Bouquet au avut parte de o mică (şi binemeritată, am spune) dezamăgire pentru că, în bună parte din spectacol, actriţa, îmbrăcată într-o rochie simplă, închisă la culoare, a preferat să stea în umbră sau de-a dreptul în întuneric, lecturând „curat", fără a juca prea mult, lăsând ca vocea sa să fie doar un „mijloc de transport" al sentimentelor artistului nebun de dragoste către publicul de azi pentru care noţiunea de „scrisoare" ţine de un trecut din ce în ce mai îndepărtat, ba am putea spune chiar că nici cea de „dragoste" nu se simte prea bine.
"Femeia, eterna poveste"
Poet, dramaturg, actor, regizor, artist plastic, Antonin Artaud a fost un artist de geniu care a marcat mişcarea teatrală a secolului XX.
El a cunoscut-o pe Genica Athanasiou în 1921, pe când erau colegi în trupa de teatru „L'Atelier" a lui Charles Dullin. Românca, pe numele ei adevărat Ioana Atanasiu, se născuse la Bucureşti în 1897. Povestea lor de dragoste