Căsătoria, până la urmă, este o prietenie, spune Ecaterina şi dacă nu înţelegi treaba asta, e grav.
Ecaterina (67 de ani) stă la marginea patinoarului din parcul Cişmigiu din Capitală şi îşi urmăreşte soţul cum face cercuri pe gheaţă. Tocmai i-a luat ghiozdanul pentru că îl durea spatele. Ambii sunt veniţi din Basarabia istorică şi au început în Bucureşti o viaţă de la zero.
"Eu despre căsătorie cred că, dacă eşti destul de matur, trebuie să accepţi că trebuie să laşi şi de la unul şi de la altul. Altfel nu se poate", spune Ecaterina cu ochii la soţul ei, fost rugbist. "Tinerii ar trebuie să ştie că trebuie să se ajute reciproc. Căsătoria, până la urmă, este o prietenie, într-un final. Dacă nu înţelegi treaba asta, e grav".
„În rest foarte multă seriozitate, sinceritate", adaugă femeia, care spune despre soţul ei că "timpul ni-l petrecem cu nepoţii. În România cam asta este soarta bunicilor, nu sunt bani".
„Fata minte, băiatul minte şi ei umblă creanga"
„El este iubitul meu" şi râde. Elena (80 de ani) petrece Valentine's Day cu Saian, căţelul ei husky. Ce crede despre ziua îndrăgostiţilor?
"Ce văd prin Cişmigiu aia nu e dragoste. Atâta timp cât se sare peste bunul simţ...dragostea este frumoasă să vezi un cuplu, indiferent de vârstă, că merg frumos de mână, că discută despre o carte, de-un film, de-un teatru, dar când îi vezi că vorbesc murdar, vulgar, asta nu e dragoste. Înainte nu ţi-ai fi permis să te duci pe bancă şi să stai peste bărbat. Aşa ceva nu se vedea, te ruşinai dacă auzeai o vorbă urâtă. Dar mă rog, am găsit scuze în etnobotanice..."
Elena nu este de acord cu această sărbătoare pentru că "atâtea generaţii au crecut în ţara asta şi nu au mai avut ziua îndrăgostiţilor şi a fost bine. Avem şi noi sărbători frumoase, avem 1 martie, un băiat cumpără un mărţişor, e ziua de naştere, e ziua de nume, te duci frumos acas