Ca exercitiu de imaginatie, punand cap la cap tot ce s-a declarat si cunoscand structura umana si intelectuala a politicianului roman, as desprinde cateva concluzii asupra intamplarilor din ultimele zile. Activul, liderii  si oameni de la baza PD-L sunt disperati ca masurile de austeritate introduse de Traian Basescu si  Emil Boc le duc procentele din sondaje la subsol. Au inteles ca perspectivele de redresare economica sunt extrem de subtiri, chiar stravezii, deci sansa de a recastiga voturile “pe bune”, cu crestere economica reala care sa stea la baza unei cresteri salariale sustenabile, este neglijabila. In aceste conditii,  liderii locali si centrali, in frunte cu Vasile Blaga, au cerut renuntarea la austeritate. Intoarcerea la festin. Adica la populisme, ca baza reala economica pentru cresteri salariale nu exista.  Ca singura sansa pentru a face o figura, cat de cat onorabila, in scrutinul din 2012. Au gasit chiar si o strategie pentru asta. Il lasam pe Emil Boc din brate, sa-si franga gatul si sa plateasca singur oalele sparte, il alegem pe Vasile Blaga sef la PD-L, iar maurul Emil Boc poate sa plece de unde a venit. Dupa ce dam toata vina pe el. Ca a sacrificat poporul. Traian Basescu a inteles toata aceasta strategie, doar isi cunoaste perfect musterii. Si nu este de acord cu ea. In primul rand ca nu este corect sa faci tap ispasitor un singur om, cand deciziile au fost luate impreuna cu aceia care acum se dezic de Emil Boc. In al doilea rand, toate suferintele si privatiunile populatiei din ultimii doi ani vor fi fost  inutile, daca ne intoarcem la politica populista care ne-a ingropat, economic vorbind, in ultimii 20 de ani. Nu in ultimul rand, riscul de a se rupe partidul, eventual prin aparitia unei alte formatiuni este destul de mare, reformistii din PD-L nu vor sta cu bratele incrucisate in cazul in care vechea garda ocupa p