Veţi spune că dau în bobi, vorba lui Viorel Hrebenciuc. Sau în dodii. Dar dacă te numeşti Traian Băsescu şi te uiţi cât de cât în sondaje, poate că privirile ar trebui să ţi îndrepte mai puţin către Banca Naţională a României, acolo unde dacă îl vezi doar pe Cristian Popa, eşti pus pe şotii, ci mai degrabă către Sibiu.
V-am avertizat, aiureli curate. Dar haideţi să speculăm puţin şi să batem cu capul pe umerii câmpii. Ai o Uniune Social Liberală la 60%, care la începutul lui 2013 s-ar putea să-ţi vâre pe gât premierul. Mai precis pe Victor Ponta. Nu e greu de anticipat că dacă preşedintele se va opune nominalizării, USL l-ar suspenda a doua zi şi l-ar impune pe ginerele domnului Ilie Sârbu la Palatul Victoria. Şi apoi, pa şi la revedere putere, domnule preşedinte.
Mugur Isărescu la Palatul Victoria? E o soluţie pe termen scurt. Deocamdată. Şi a mai încercat-o cineva crezând că astfel îşi va salva partidul de la scufundare 2000. Emil Constantinescu îl numeşte pe Isărescu premier, guvernatorul relansează economia şi candidează ca independent susţinut la prezidenţiale. Pierde ruşinos. PNŢ-CD (CDR 2000) se scufundă în istorie. De ce ar fi altfel acum? Vremurile nu sunt prea diferite: criză cu ceva perspective de însănătoşire, dar lung e drumul spre casă. Spre vremurile bune. Şi mai rămâne să-l convingi pe Isărescu să vrea şi la preşedinţie peste trei ani.
Revii la sondaje şi pe cine vezi cu o încredere comparabilă cu Ponta şi Antonescu? Pe Klaus Johannis. Ştim, premierul de serviciu al tandemului Geoană-Antonescu din 2009. Sasul zgârcit la vorbă, masiv şi inflexibil. Primarul uitat şi abandonat de Antonescu acum că s-a văzut deja propulsat spre Cotroceni. Johannis, cel care într-un interviu pe care i l-am luat cu Ciprian Ranghel în urmă cu vreo doi ani, recunoştea că vrea să fie cândva premier sau preşedinte. S-a văzut asta şi în urmă cu doi ani. La o
