Foto: Cristian Marcu Se lasă întunericul. Ninge negru peste o bucată din continentul european, iar pogonul acesta de nefericire întunecată se cheamă România. Ieri seară m-a sunat profesorul Eduard Apetrei, eminent cardiolog, cercetător şi universitar de elită. Mă anunţa amărât că marele, tragicul ASCAR, instituţie medicală de pionierat în Europa, a fost omorât şi a doua oară. Sau e pe cale de a fi omorât. Prin decizie înaltă. Profesorul se fereşte să dea nume, dar deduc că-l bănuieşte de ticăloşie pe ministrul Sănătăţii, mai ales că desfiinţarea Institutului de Cardiologie „C.C. Iliescu” lasă neatinşi puii săi din Ardeal.
Dispar şi spitale mici cum ar fi cel din Bălţeşti sau cel din Urlaţi, care vindecau mari suferinţe, cu mijloace rezumate. În total 300 de spitale sărăcăcioase ca nişte corturi de front, dar stabile, lipite de satele noastre suferinde, dispar prin decizia lui Băsescu şi nu a maghiarului din vârful guvernamental al sănătăţii. El, de capul lui, nu-şi putea îngădui curajul şi obrăznicia de a mutila şi aşa mutilatul sistem de protecţie a vieţii din România. A făcut-o, cu ghişeftul de a lăsa neatins spitalul inimii din Târgu Mureş (e bine că nu l-a desfiinţat) la indicaţia asasină a lui Traian Băsescu. Cine e Traian Băsescu? Individul ăla care, rupându-şi, nu se ştie în ce împrejurare (se ştie!) şalele, a dat fuga la Viena să se trateze. Nu la Urlaţi, nu la Ţăndărei, nu la Floreasca.
De ce desfiinţezi, domnule Băsescu, spitale? Medicina românească, plecată de la vraci şi moaşe de uliţă, ajunsese să aibă dispensare săteşti, repartiza, chiar în vremea comunistă, doctori în toate satele (la mine la Sângeru erau 8, cu serviciu de permanenţă, acum mai e unul, cu orar accidental), îşi ridicase şi le mai are încă valori mondial recunoscute şi elogiate aşa cum dumneavoastră nu veţi fi elogiat niciodată ca preşedinte. Vă doftoriciţi,
