Traficul de combustibil, de ţigări şi alcool făcut cu complicitatea funcţionarilor statului a făcut obiectul unor anchete răsunătoare în ultimele două decenii, finalizate aproape în totalitate cu sancţiuni simbolice. Încă din 1990, vămile au fost privite de către cei care trebuiau să le păzească ca un adevărat corn al abundenţei, iar bogăţia unor vameşi sau poliţişti de frontieră, vilele, maşinile de lux şi standardul de viaţă mult peste salariul modest nu au fost vreodată un mister pentru nimeni.
Jimbolia, interesul naţional şi de partid
După revoluţie, micul trafic de frontieră de la graniţa de Vest a României a fost, predominat, de câte 8-10 transporturi pe zi, cu rezervorul maşinii plin. Era perioada când la graniţa cu fosta Iugoslavie au răsărit peste noapte zeci de benzinării în sate uitate de lume. Vameşii taxau fiecare transport în funcţie de capacitatea rezervorului şi de numărul de canistre din portbagaj.
În 1997, poliţia s-a sesizat că în perioada 19941995, în plin embargou instituit de ONU, în Iugoslavia s-au exportat 1.100 de vagoane cisternă cu produse petroliere. Prin intermediul a trei firme controlate de foşti ofiţeri de Securitate şi cu bani împrumutaţi de la Bancorex, 1.100 de vagoane de combustibil au fost descărcate în Kikinda, cea mai apropiată localitate din ţara vecină cu Jimbolia. Transporturile erau însoţite de ofiţeri ai SRI, care au acţionat la ordinul lui Virgil Măgureanu. Deşi acesta din urmă a afirmat răspicat că a informat conducerea statului despre aceste exporturi de combustibil, nici Văcăroiu, nici Ion Iliescu nu au recunoscut vreodată că ar fi primit astfel de informaţii. Generalul Ion Pitulescu, fost şef al Poliţiei în timpul guvernării Văcăroiu, l-a acuzat pe Măgureanu că este organizatorul şi beneficiarul direct al contrabandei cu produse petroliere, alături de câţiva apropiaţi ai săi, dintre care l-
