Un blogger a făcut o glumă, că emisiunea lui Mircea Badea va fi suspendată de CNA, iar informaţia a făcut turul site-urilor de ştiri (detalii găsiţi aici sau aici), după ce a fost publicată pe unul dintre cele mai vizibile bloguri din România, arhiblog.ro. În ceea ce-l priveşte pe autorul glumei, nu am nici o problemă, a avut o teorie despre presa online, a vrut să o verifice, şi-a făcut omul damblaua (mai ales că i-a fost şi destul de la îndemână). Îl înţeleg şi pe bloggerul care s-a grăbit să publice informaţia, el e doar blogger, nu jurnalist. Vrea trafic, vrea atenţie. Chiar şi lucrătorii din redacţiile online au nişte scuze: mulţi nu sunt jurnalişti, iar cei care sunt nu îşi mai pot practica meseria. Dar să-i vedem pe rând.

Bloggerul. Bloggerul din România poate scrie ce vrea, când vrea, cum vrea, puţini sunt cei care şi-au asumat faptul că o informaţie lansată în spaţiul public ne le mai aparţine. Dacă îşi înşeală publicul, are scuza că el nu este jurnalist. Sau că a glumit. Sau că e nebun. Sau că a experimentat. Sau că era beat când a scris. Poate invoca orice motiv din lume, responabilitatea sa este aceeaşi cu a unei vecine bârfitoare, aruncă şopârla la radio şanţ, după care se miră că nu a fost adevărat. Publicul, în general, îi acceptă greşelile, continuă să-i viziteze blogul, că mai pune şi poze cu fete goale.

Jurnalistul. Referindu-se chiar la subiectul suspendării emisiunii de la Antena 3, Robert Turcescu spune că jurnalistul tinde să devină un gate-keeper, „omul care trebuie să stea și sa verifice dacă tot ceea ce circulă în mediul virtual are încărcătura unei știri sau este un fonfleu”. Eu îmi amintesc că asta a făcut dintotdeauna, atâta doar că online-ul i-a adus de verificat un volum mult mai mare de informaţii. Şi nu mai are timp. Se consultă cu Google. Dacă informaţia a mai fost difuzată şi de alţii, este credibilă. Aici vina aparţin