Inevitabilul s-a produs, in lumea araba, unde locul Poloniei comuniste l-a luat Tunisia, iar revoltele s-au raspandit in imprejurimi, in tarile conduse de regimuri dictatoriale.
Vor pica oare toti dictatorii din Orientul Mijlociu sau este vorba doar un foc de paie, ce se va stinge in curand?
Daca stam sa ne gandim la cauzele si evenimentele ce au dus la prabusirea regimurilor totalitare din Europa, acestea sunt asemanatoare cu cele din lumea araba.
In ambele parti, populatia trebuia sa indure saracia, coruptia, lipsa libertatilor, un control strict, un guvern incapabil, cresterea preturilor la alimentele de baza intr-o perioada de criza etc.
In Polonia, succesul "revolutiei de catifea" a inspirat si celelalte state comuniste sa faca reforme, sa discute cu Opozitia, practic, sa dea inapoi. Cam acelasi lucru se intampla si astazi in statele arabe. Dar caderea regimurilor se aseamana mai mult cu prabusirea comunismul in Romania, decat cu prabusirea din celelalte tari comuniste.
Revoltele incepute in Tunisia au fost percepute de catre conducere ca revolta unor grupuri de teroristi. Tara a fost supusa unor lupte ale populatiei cu cei care incercau sa mentina puterea. Fuga presedintelui tunisian, Ben Ali, cu avionul, a dat curaj si celorlalte state care se aflau in aceeasi situatie.
Valul revolutiei a ajuns si in Egipt, unde revoltele sangeroase si insistenta locuitorilor au dus, in cele din urma, la demisia presedintelui Mubarak.
In ultimele saptamani, au avut loc revolte in Yemen, Iordania, Mauritania, iar ideile de democratizare se raspandesc rapid si in alte tari arabe.
De exemplu, recent, in Algeria, a avut loc un mars si o confruntare a fortelor de ordine cu manifestantii care cer "o schimbare a sistemului". Febra pare sa fi cuprins intreaga zona.
Temandu-se, n
